Laicatul ortodox cere repudierea publica si in scris

COMUNICAT
Laicatul cere repudierea publică si în scris
a faptelor săvârsite
vineri, 11.07.2008
AsociaŃiile si fundaŃiile iniŃiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la
dreapta credinŃă a Mitropolitului Nicolae Corneanu si a Episcopului Sofronie
Drincec declară că respectă hotărârea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române de a primi „regretul si pocăinŃa” celor doi ierarhi care „au produs
tulburare în Biserică prin gesturile lor necanonice” în condiŃiile în care cei doi îsi vor
renega în scris si în mod public faptele reprobabile pentru care s-a cerut Sfântului
Sinod să fie judecaŃi si îsi vor mărturisi pocăinŃa.
În mod concret, în cazul mitropolitului Nicolae Corneanu, ne referim la
următoarele:
1. Slujirea cu clerici caterisiŃi de către alŃi ierarhi ai BOR;
2. AfirmaŃia eretică potrivit căreia trebuie să recunoastem pe papă „drept cap
al Bisericii, ca o concluzie a unităŃii crestinismului”;
3. Încurajarea acŃiunilor prozelitiste ale unor pastori neoprotestanŃi, prin
invitaŃiile trimise în numele poporului ortodox român si sprijinul logistic acordat
„evanghelizării” dreptcredinciosilor de către acestia;
4. Împărtăsirea cu cei de altă credinŃă în ziua de 25 mai 2008, act ce
„răstoarnă din temelii Ecleziologia Ortodoxă si constituie încălcarea extremă a
Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă însesi Tainei Bisericii”. (citat din Epistola
oficială a conducerii Sfântului Munte Athos adresată membrilor Sf. Sinod al BOR).
În cazul episcopului Sofronie Drincec, ne referim la:
1. Împreună slujirea cu greco-catolicii în mai multe rânduri, culminând cu
împreună litrughisirea la slujba de sfinŃire a Aghiazmei Mari din cadrul Liturghiei
săvârsite la Botezul Domnului în ianuarie 2008;
2. Persecutarea preoŃilor cu o râvnă deosebită pentru păstrarea dreptei credinŃe
si numirea într-o parohie ortodoxă a unui preot eterodox, precum si altele asemenea.
Precizăm că astfel s-a procedat dintotdeauna în istoria Bisericii. Mărturisirea
scrisă si publică a pocăinŃei în cazul unor acte de apostazie publică este o condiŃie sine
qua non pentru a fi certificat „primul pas spre îndreptare”, mai cu seamă că în situaŃia
noastră Sfântul Sinod a aplicat un pogorământ dus dincolo de orice limită.
Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinŃă să facă o
mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist si manifestându-si
regretul, iar clerul si credinciosii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale
mitropolitului si ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă
Biserică (ne referim si la ortodocsii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, FranŃa, si
chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică a celor afirmate si
făptuite în timpul cel mai scurt posibil.
Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea
dreptcredinciosilor români în proprii ierarhi, în condiŃiile în care acestia s-au pus
garanŃi ai pocăinŃei acestora.
Membrii Sfântului Sinod au urmărit ca prin iertarea pentru pocăinŃa spontană a
celor doi ierarhi apostaŃi să fie rezolvată cumva grava criză ecleziologică din ultimele
luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării în mod public de concepŃiile
eterodoxe, nelinistea si tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta.
Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăsurării Sinodului, cei
doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faŃa Sfântului Sinod ar
putea fi numai un act formal, de circumstanŃă, pentru salvarea scaunului. Nu stim în
ce a constat pocăinŃa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la
încheierea acestuia, din afirmaŃiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu
are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio
România ActualităŃi).
Prin urmare, poporul asteaptă cu neliniste ca ipotetica, deocamdată, pocăinŃă
să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o
atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinŃe, atât prin cuvânt, cât si prin faptă.
În cazul în care se va constata că cei doi ierarhi au mimat doar conjunctural
regretul si pocăinŃa, vom cere o rejudecare de urgenŃă a cazurilor, pentru a nu se
ajunge la tulburări si mai mari în Sfânta noastră Biserică si pentru a se reface
imaginea pătată a Bisericii Ortodoxe Române în faŃa celorlalte Biserici Ortodoxe.
Receptăm pozitiv hotărârea Sfântului Sinod de a aplica de acum încolo fără
întârziere dispoziŃiile canoanelor care interzic împreuna rugăciune cu cei de altă
credinŃă (cum sunt si canoanele apostolice 10, 45, 46 si 64). Avem convingerea că
încălcarea lor si a multor altora a fost factorul care a condus treptat la actul apostat de
inter-comuniune cu greco-catolicii.
Credem cu tărie că această hotărâre, care presupune, desigur, renunŃarea la
săptămâna de rugăciune în comun din ianuarie, va contribui în mod esenŃial la
întărirea constiinŃei ortodoxe a poporului român. În fapt, acesta era si scopul urmărit
de SfinŃii PărinŃi când, glăsuind în Duhul Sfânt, au interzis prin mai multe canoane
desfăsurarea oricărei rugăciuni împreună cu eterodocsii.
În ceea ce priveste federaŃia asociaŃiilor noastre, vă asigurăm că vă vom
acorda întregul sprijin în păzirea cu stricteŃe a acestei hotărâri, care de altfel nu face
decât să reactualizeze, dacă mai era nevoie, o reglementare fundamentală pentru viaŃa
Bisericii din primele veacuri ale crestinismului si până în zilele noastre.
Comuniunea în rugăciune este si trebuie să rămână expresia esenŃială a unităŃii
de credinŃă întru Una, Sfântă, Sobornicească si Apostolească Biserică!
AsociaŃiile si fundaŃiile Laicatului Ortodox Român iniŃiatoare ale Memoriului
referitor la apostazia de la dreapta credinŃă a Mitropolitului Nicolae Corneanu si a
Episcopului Sofronie Drincec
Azi, 11 iulie 2008, la prăznuirea Sfintei Mari MuceniŃe Eufimia care a întărit Ortodoxia

Articol preluat de la: http://www.ortodoxie-catolicism.ro/