Piesă de Crăciun!
Motto: „ E?.......Oare......întodeauna
aşa cum credem noi?.........”
aşa cum credem noi?.........”
ACTUL I
SCENA I
Pe scenă este semiîntuneric. Decorul închipuie un parc. Este iarnă. Acest lucru poate fi sugerat prin aruncarea de confeti de undeva de sus, lumina fiind albăstruie, dând astfel impresia că ninge.Timpul acţiunii se sugerează a fi „pe înserate”. În centrul scenei, se află o bancă. În dreapta ei, se află un copac, care poate fi un brad, iar în stânga ei, se află o tonetă de gunoi. La intrarea personajului se va lumina puţin mai mult scena, pentru ca spectatorii să-l poată vedea clar.
Intră un om furios: Este îmbrăcat cu o jachetă, o căciulă neagră pe cap, însă pusă în aşa fel,încât să nu-i acopere urechile, şi nişte ghete mari în picioare.Jacheta este închisă numai trei sferturi. Este un bărbat destul de masiv, înfăţişarea acestuia scoţând în evidenţă faptul că s-a grăbit atunci când s-a îmbrăcat.Poate purta un fular înfăşurat neglijent în jurul gâtului, şi o pereche de mănuşi. Are un început de barbă, iar ochii (se poate observa) îi sunt iritaţi, datorită stării de spirit şi efortului depus.
Mimica feţei imită un om furios care caută disperat ceva sau pe cineva. Intră în scenă gâfâind şi ţipând; se opreşte aproape de copac şi pentru câteva momente se uită uimit spre spectatori, însă apoi parcă amintindu-şi ce are pe suflet, se reazămă pe picioare şi îndreptându-şi apoi spatele, în timp ce face acest lucru, scoate un ţipăt de deznădejde:
-Aaaaahhhhhhhh........
Cu o figură obosită, dar şi iritată de situaţia în care se află, merge spre marginea scenei şi se uită spre spectatori (ca şi cum s-ar uita în depărtare) şi spune printre dinţi:
-Unnde-o fi?!........
Vădit supărat, înconjoară scena, oprindu-se în repetate rânduri şi repetând gestul făcut spre spectatori însă înspre direcţia în care se uită (spre lateralele şi fundalul scenei). La fiecare oprire spune:
1- Îl găsesc eu....(iritat)........de ce trebuie să fie atâţi copaci pe-aici?.......Ăştia, cu defrişărire lor!.............Au tăiat unde nu trebuia!
2- E pe-aici pe undeva.............ştiu sigur!.........
3- Nu a avut cum să ajungă prea departe...............
După ce înconjoară scena, ajungând din nou lângă copac, îşi dă căciula jos şi vrând să o trântească se pământ, se opreşte în ultimul moment şi începe să o srângă furios în mâini.Respiraţia îi devine din ce în ce mai zgomotoasă. Mimica feţei imită un om gânditor, care nu ştie ce să facă în faţă unei situaţii de criză. Este agitat şi începe să tremure.
Deodată tresare şi parcă venindu-i o idee, spune: (un reflector este poziţionat pe el exact în acel
moment, scoţând în evidenţă faptul că are o idee)
-Daa!!...............(faţa i se înseninează)......Da!....(tare)...Acolo trebuie să fie!
Iese fugind din scenă, pe partea stângă a ei. După câteva momente, prin fundalul scenei intră un al doilea personaj, având o figură speriată, chiar îngrozită.Este un domn subţirel,care poartă nişte pantaloni mult prea largi pentru el. Poartă nişte bocanci mari în picioare, are plete, o voce subţire, dar care se poate îngroşa în anumite momente. Poartă o bască pe cap, şi o jachetă cu glugă.
Intră în scenă fugind, dar se opreşte brusc în faţa băncii, uitându-se înapoi înfricoşat. Ducându-şi mâna la ureche,rămâne câteva momente nemişcat,parcă ascultând ceva cu mare atenţie.Respiră greu şi repede şi tremură din toate încheieturile. Treptat, mimica feţei se schimbă; ajungând de la o figură terifiată, la una aproape surâzătoare, uşurată, a unui om căruia parcă i s-a luat o piatră de pe inimă. Rămânând nemişcat în timpul rostirii replicii, spune:
-(cu un ton subţire a unui om speriat): -repede: Ha, ha...........(cu vocea tremurândă)..l-am pirdut!
Răsuflă uşurat,dându-şi basca jos şi ştergându-şi sudoarea cu o batistă, pe care o scoate din buzunarul jachetei, se îndreaptă agale spre marginea băncii şi pufnind spune:
-(uluit)....Doamne.......ce-am ajuns!............
Se aşează obosit pr bancă şi dând din cap spune îmbufnat:
-........(cu admiraţie)...Ce câine am fost............(trântind basca spune cu regret şi răspicat).....şi ce
javră am ajuns!!!!.......
Oftează şi îşi acoperă faţa cu mâinile. Deodată se aud voci din depărtare:
Dn. Brăiescu: -(primul personaj intrat în scenă) Ce bine că v-am întâlnit.........(este întrerupt de
o altă persoană-poliţistul-)
Poliţistul: -Stai puţin, domle.......mai înţeles greşit!!!
Dn. Brăiescu: -Nu stau deloc...............(intră în scenă).......aici mi-a scăpat!!
La auzul lor, personajul tresare,şi sărind de pe bancă, îngrozit se uită în toate părţile pentru a găsi o scăpare rapidă. Vede toneta de gunoi , şi culegându-şi basca de pe jos, se vâră înauntru.
După 2 secunde de la intrarea în tonetă a personajului intră Dn. Brăiescu trăgănd după el un poliţist care se împotriveşte zadarnic. Poliţistul este un tip înalt, bine făcut, foarte îngrijit , prin comportamentul său şi prin modul de a vorbi dând dovată de calităţile unui om elevat.
Dn. Brăiescu: -Ce bine că v-am găsit...(poliţistul se eliberează din strânsoare)...lumea asta a luat-o razna!!!...(este întrerupt de poliţist care în dreptul băncii fiind, spune sacadat, gesticulând nervos): Poliţistul: Trebuie să mă înţelegeţi.....!
Dn. Brăiescu: (mirat de spusele poliţistului şi parcă vrând să-l convingă cât de bine îl înţelege,
îl întrerupe şi spune pe un ton linguşitor): Dar...(pufneşte în râs)..vă înţeleg perfect...tocmai de acea...............(şi-l apucă din nou de mână şi-l trage după el).........vreau să vă arăt.....
Poliţistul: -(exasperat se eliberează din strânsoare şi spune răspicat, încă din timpul rostirii ultimei replici de Dn. Brăiescu): Nu........Daţi-mi drumul.........Vă rog să încetaţi...........
Dn. Brăiescu: (cu o figură mirată şi pe un ton calm, ridicând mâinile în semn că se predă, spune)...Gata............(cu o figură ironică) Am încetat?!
Pentru câteva momente se privesc faţă în faţă,tăcerea fiind spartă de către Poliţist,care aranjându-şi hainele, cu un aer degajat şi începând să se plimbe înainte şi înapoi prin faţa băncii, spune:
Poliţistul: -Vă repet!..........(vorbeşte accentuat)..M-aţi înţeles greşit!!! (mai face doi paşi şi se
întoarce, pe loc,la Dn. Brăiescu,care se uită mirat la el) Dacă aţi fi avut puţintică răbdare să ascultaţi de la bun început, aţi fi putut să înţelegeţi că....(este întrerupt de Dn. Brăiescu, căruia pe parcursul ultimei replici spuse de Poliţist, i se schimbă figura, de la una uimită, devine una supărată, chiar intrigată)
Dn. Brăiescu: -Da' de unde timp domle, pentru atâta vorbăraie?!....Matale ca organ...(zâmbeşte)
ce eşti....când ai de rezolvat o situaţie de criză,..(începe să râdă şi să vorbească în acelaşi timp)..tu te-apuci de vorbeşti?!.......În loc să treci la treabă?!..........
Poliţistul: -(vădit iritat de replica dată de Dn. Brăiescu, tresare nervos şi-i spune:) Ce situaţie de criză, domle?......(făcându-i cu degetul)....Şi să nu mă mai întrerupi niciodată!!!.Ai înţeles?!:.......
Dn. Brăiescu: -(pufnind de uimire spune) Pffh......bre, matale eşti..........(nu mai apucă să termine
şi este întrerupt de Poliţist—în acest moment se deschide capacul tonetei, astfel încât să i se vadă puţin faţa celui care se află înauntru şi se închide imediat-- care spune:
Poliţistul: -(pe un ton sacadat) Te rog frumos.......fără injurii....Puţin respect faţă de oamenii în
vârstă! Că-s totuşi mai trecuţi prin viaţă! (îşi duce mâna la cap ca şi cum i-ar fi rău)
Dn. Brăiescu: -(izbucnind) Hai.....lasă-mă!..........
Intră un om furios: Este îmbrăcat cu o jachetă, o căciulă neagră pe cap, însă pusă în aşa fel,încât să nu-i acopere urechile, şi nişte ghete mari în picioare.Jacheta este închisă numai trei sferturi. Este un bărbat destul de masiv, înfăţişarea acestuia scoţând în evidenţă faptul că s-a grăbit atunci când s-a îmbrăcat.Poate purta un fular înfăşurat neglijent în jurul gâtului, şi o pereche de mănuşi. Are un început de barbă, iar ochii (se poate observa) îi sunt iritaţi, datorită stării de spirit şi efortului depus.
Mimica feţei imită un om furios care caută disperat ceva sau pe cineva. Intră în scenă gâfâind şi ţipând; se opreşte aproape de copac şi pentru câteva momente se uită uimit spre spectatori, însă apoi parcă amintindu-şi ce are pe suflet, se reazămă pe picioare şi îndreptându-şi apoi spatele, în timp ce face acest lucru, scoate un ţipăt de deznădejde:
-Aaaaahhhhhhhh........
Cu o figură obosită, dar şi iritată de situaţia în care se află, merge spre marginea scenei şi se uită spre spectatori (ca şi cum s-ar uita în depărtare) şi spune printre dinţi:
-Unnde-o fi?!........
Vădit supărat, înconjoară scena, oprindu-se în repetate rânduri şi repetând gestul făcut spre spectatori însă înspre direcţia în care se uită (spre lateralele şi fundalul scenei). La fiecare oprire spune:
1- Îl găsesc eu....(iritat)........de ce trebuie să fie atâţi copaci pe-aici?.......Ăştia, cu defrişărire lor!.............Au tăiat unde nu trebuia!
2- E pe-aici pe undeva.............ştiu sigur!.........
3- Nu a avut cum să ajungă prea departe...............
După ce înconjoară scena, ajungând din nou lângă copac, îşi dă căciula jos şi vrând să o trântească se pământ, se opreşte în ultimul moment şi începe să o srângă furios în mâini.Respiraţia îi devine din ce în ce mai zgomotoasă. Mimica feţei imită un om gânditor, care nu ştie ce să facă în faţă unei situaţii de criză. Este agitat şi începe să tremure.
Deodată tresare şi parcă venindu-i o idee, spune: (un reflector este poziţionat pe el exact în acel
moment, scoţând în evidenţă faptul că are o idee)
-Daa!!...............(faţa i se înseninează)......Da!....(tare)...Acolo trebuie să fie!
Iese fugind din scenă, pe partea stângă a ei. După câteva momente, prin fundalul scenei intră un al doilea personaj, având o figură speriată, chiar îngrozită.Este un domn subţirel,care poartă nişte pantaloni mult prea largi pentru el. Poartă nişte bocanci mari în picioare, are plete, o voce subţire, dar care se poate îngroşa în anumite momente. Poartă o bască pe cap, şi o jachetă cu glugă.
Intră în scenă fugind, dar se opreşte brusc în faţa băncii, uitându-se înapoi înfricoşat. Ducându-şi mâna la ureche,rămâne câteva momente nemişcat,parcă ascultând ceva cu mare atenţie.Respiră greu şi repede şi tremură din toate încheieturile. Treptat, mimica feţei se schimbă; ajungând de la o figură terifiată, la una aproape surâzătoare, uşurată, a unui om căruia parcă i s-a luat o piatră de pe inimă. Rămânând nemişcat în timpul rostirii replicii, spune:
-(cu un ton subţire a unui om speriat): -repede: Ha, ha...........(cu vocea tremurândă)..l-am pirdut!
Răsuflă uşurat,dându-şi basca jos şi ştergându-şi sudoarea cu o batistă, pe care o scoate din buzunarul jachetei, se îndreaptă agale spre marginea băncii şi pufnind spune:
-(uluit)....Doamne.......ce-am ajuns!............
Se aşează obosit pr bancă şi dând din cap spune îmbufnat:
-........(cu admiraţie)...Ce câine am fost............(trântind basca spune cu regret şi răspicat).....şi ce
javră am ajuns!!!!.......
Oftează şi îşi acoperă faţa cu mâinile. Deodată se aud voci din depărtare:
Dn. Brăiescu: -(primul personaj intrat în scenă) Ce bine că v-am întâlnit.........(este întrerupt de
o altă persoană-poliţistul-)
Poliţistul: -Stai puţin, domle.......mai înţeles greşit!!!
Dn. Brăiescu: -Nu stau deloc...............(intră în scenă).......aici mi-a scăpat!!
La auzul lor, personajul tresare,şi sărind de pe bancă, îngrozit se uită în toate părţile pentru a găsi o scăpare rapidă. Vede toneta de gunoi , şi culegându-şi basca de pe jos, se vâră înauntru.
După 2 secunde de la intrarea în tonetă a personajului intră Dn. Brăiescu trăgănd după el un poliţist care se împotriveşte zadarnic. Poliţistul este un tip înalt, bine făcut, foarte îngrijit , prin comportamentul său şi prin modul de a vorbi dând dovată de calităţile unui om elevat.
Dn. Brăiescu: -Ce bine că v-am găsit...(poliţistul se eliberează din strânsoare)...lumea asta a luat-o razna!!!...(este întrerupt de poliţist care în dreptul băncii fiind, spune sacadat, gesticulând nervos): Poliţistul: Trebuie să mă înţelegeţi.....!
Dn. Brăiescu: (mirat de spusele poliţistului şi parcă vrând să-l convingă cât de bine îl înţelege,
îl întrerupe şi spune pe un ton linguşitor): Dar...(pufneşte în râs)..vă înţeleg perfect...tocmai de acea...............(şi-l apucă din nou de mână şi-l trage după el).........vreau să vă arăt.....
Poliţistul: -(exasperat se eliberează din strânsoare şi spune răspicat, încă din timpul rostirii ultimei replici de Dn. Brăiescu): Nu........Daţi-mi drumul.........Vă rog să încetaţi...........
Dn. Brăiescu: (cu o figură mirată şi pe un ton calm, ridicând mâinile în semn că se predă, spune)...Gata............(cu o figură ironică) Am încetat?!
Pentru câteva momente se privesc faţă în faţă,tăcerea fiind spartă de către Poliţist,care aranjându-şi hainele, cu un aer degajat şi începând să se plimbe înainte şi înapoi prin faţa băncii, spune:
Poliţistul: -Vă repet!..........(vorbeşte accentuat)..M-aţi înţeles greşit!!! (mai face doi paşi şi se
întoarce, pe loc,la Dn. Brăiescu,care se uită mirat la el) Dacă aţi fi avut puţintică răbdare să ascultaţi de la bun început, aţi fi putut să înţelegeţi că....(este întrerupt de Dn. Brăiescu, căruia pe parcursul ultimei replici spuse de Poliţist, i se schimbă figura, de la una uimită, devine una supărată, chiar intrigată)
Dn. Brăiescu: -Da' de unde timp domle, pentru atâta vorbăraie?!....Matale ca organ...(zâmbeşte)
ce eşti....când ai de rezolvat o situaţie de criză,..(începe să râdă şi să vorbească în acelaşi timp)..tu te-apuci de vorbeşti?!.......În loc să treci la treabă?!..........
Poliţistul: -(vădit iritat de replica dată de Dn. Brăiescu, tresare nervos şi-i spune:) Ce situaţie de criză, domle?......(făcându-i cu degetul)....Şi să nu mă mai întrerupi niciodată!!!.Ai înţeles?!:.......
Dn. Brăiescu: -(pufnind de uimire spune) Pffh......bre, matale eşti..........(nu mai apucă să termine
şi este întrerupt de Poliţist—în acest moment se deschide capacul tonetei, astfel încât să i se vadă puţin faţa celui care se află înauntru şi se închide imediat-- care spune:
Poliţistul: -(pe un ton sacadat) Te rog frumos.......fără injurii....Puţin respect faţă de oamenii în
vârstă! Că-s totuşi mai trecuţi prin viaţă! (îşi duce mâna la cap ca şi cum i-ar fi rău)
Dn. Brăiescu: -(izbucnind) Hai.....lasă-mă!..........
2
Poliţistul: (uitându-se urât la Dn. Brăiescu, merge spre el,acesta îl ocoleşte,făcând astfel schimbde locuri; Poliţistul continuă:) Dacă aţi fi avut puţină răbdare (face semn, arătându-i cât de puţină).totul s-ar fi rezolvat de la bun început...........dar, sigur......(ridică mâinile parcă ar fi demonstrat ceva).
Dn. Brăiescu vrea să spună ceva, dar este întrerupt chiar când vrea să scoată un sunet, de gestul nervos al Poliţistului care îi făcea semn să tacă.
Poliţistul: -Şşşşştt........(reluându-şi poziţia degajată)...Ce.... se-ntâmplă-n lumea asta domle?
Dn. Brăiescu, cu o figură uşurată şi încântată de cele auzite spune:
Dn. Brăiescu: -Exact..asta vroiam să vă întreb şi eu pe dumneavoastră!! (nu mai continuă, figura schimbându-i-se din una uşurată,în una încurcată a unui om prins că a greşit,datorită privirii supărate a Poliţistului) Gata....(ridicând mâinile în semn că a încetat) am tăcut!
Poliţistul: -(continuând pe acelaşi ton degajat, gânditor) Toată lumea acum se grăbeşte!......
(repede) Grabă Grabă Grabă!! Nu mai au răbdare nici să mai mănânce!...HA....Se duc la FAST-
FOOD-uri! Băi băiete, ce lume!..........
Se oreşte şi se ută fix la tonetă. El a văzut capacul tonetei ridicându-se şi pe cineva uitându-se
înfricoşat la ei; după care capacul se lasă uşor în jos. Dn. Brăiescu fiind cu spatele la tonetă nu înţelege ce se întâmplă; se uită şi el la tonetă însă nu mai apucă să mai vadă decât toneta singură din toată scena văzută de poliţist; se uită din nou la poliţist, însă acesta este în aceeaşi poziţie:
Dn. Brăiescu: -(uimit de situaţie îi face semn cu mâna Poliţistului,dar văzând că nu primeşte niciun răspuns, spune cu o tentă ironică) Alooo....(şi ducând mâma la gură-ca şi cum ar avea o staţieEmisie-Recepţie în mână-imită sunetul scos de aceasta, atunci când apasă butonul care permite vorbirea:) CHHHZ...........maidei,..maidei....cuibul către pupăză.......CHHHZ.......do you hear me?!
Poliţistul parcă revenindu-şi dintr-un vis, uitându-se cu o faţă uimită la Dn. Brăiescu, îşi reia aerul degajat şi continuă:
Poliţistul: -Şi cum spuneam....(îşi drege vocea şi uitându-se în gol spune) Oamenii din zilele noastre....(dă din cap dezaprobator)...se fugăresc singuri!..
Dn. Brăiescu cu o figură încurcată, se scarpină în cap, neînţelegând ce vrea să spună.
Dn. Brăiescu: -Cum aşa!?.....
Poliţistul: -(ca şi cum nici nu l-ar fi auzit spune revoltat:) Nu mai au răbdare, domnule!....Şi se
trezesc că nu le-ajunge timpul! (ca şi cum ar face o descoperire care va ajuta întreaga omenire)
Da........Nu mai au răbdare să valorifice timpul!!
Dn. Brăiescu: -(ironic,dând din cap, pe un ton care să denote că face o raportare la „bază”)
CHHHZ....pupăza s-a izbit de-un tren.......CHHHZ
CHHHz.....şi trenul a deraiat.........CHHHZ
Se uită căteva momente unul la celălalt, Dn. Brăiescu râzând ironic. Se deschide din nou capacul tonetei,şi cel care se află înăuntru scoate capul dar şi-l retrage chiar în momentul în care Dn Brăiescu se uită în acea direcţie. Este văzut mai întâi de Poliţist, care mirat şi fără să mai poată să spună ceva, arată cu degetul în direcţia tonetei.Dn. Brăiescu se uită însă vede doar toneta singură, după care se uită uimit la Poliţist care uitându-se înmărmurit la el lasă deznădăjduit mâna în jos. Câteva momente de pauză. Din nou se deschide capacul şi se închide înapoi, din nou Poliţistul arată cu degetul spre tonetă, iar Dn Brăiescu nu vede nimic.Această situaţie se repetă de trei ori până când Dn. Brăiescu exasperat ţipă la Poliţist, care lasă din nou mâna în jos.
Dn. Brăiescu: -Da, domle ce-i?!!....O tonetă de gunoi....şi?!!.............(ironic) Sau....să nu-mi spui?
..Ai văzut cum trece timpul nevalorificat de alţii, nuu?!! (râde)
Din nou câteva momente de pauză, în care personajele se privesc fix, păstrându-şi fiecare mimica. În acest moment, personajul care se află în toneta de gunoi iese încet,la început scoţând doar capul iar apoi iese şi încearcă „tiptil” să se furişeze.Este însă văzut de Poliţist,care cu o figură triumfătoare spune şi arată din nou cu degetul, atunci când personajul este ieşit pe jumătate:
Poliţistul: -Uite, domnule.......uită-te..........
Acum personajul încremeneşte;figura fiindu-i terifiată şi respiraţia tăiată.Însă Dn. Brăiescu,în loc
3
să se uite în direcţia indicată, continuă să-l privească ironic pe poliţist şi să-i vorbească pe acelaşi ton:
Dn. Brăiescu: (repede) Stai Stai Stai.......(îi face semn să se oprească)....nu-mi spune(încruntâdu-se ca şi cum ar gândi foarte repede spune întrebător)...ăăă....timpul, nuu?.....(zâmbeşte)..daa..timpuul!
Începe să râdă. Personajul văzând că nu este băgat în seamă, răsuflă uşurat şi-şi scoate un picior
din tonetă, moment în care Poliţistul făcându-i semne disperate Dn. Brăiescu, spune:-personajul încremeneşte din nou, reluându-şi starea de spirit anterioară:
Poliţistul: -Domle...........scapăăă!!!!!!!!
Dn. Brăiescu: (pe acelaşi ton anterior, repede) Da Da Da.................timpul.........daaaa
Personajul scoate şi celălalt picior şi începe să se furişeze. Poliţistul exasperat spune:
Poliţistul: -Bre omule.......(bătând cu arătătorul în zona frunţii şi cu cealaltă mână arătând spre
fugar exact în momentul rosirii:) eşti copac?!!........(face semn spre celălalt) Scapă ăla!!!
Dn. Brăiescu, luat prin surprindere, se întoarce buimăcit, la timp însă pentru a-l vedea pe fugar
furişându-se. Fuge după el şi pe drum spune: Tuu...........(când îl prinde de glugă spune:-repede-)
Dn. Brăiescu: -Na Na Na ..................nu pleci nicăieri!!!!!!!
Fugarul văzându-se prins, începe să tremure şi cu o figură înmărmurită, îl salută cu o plecăciune scurtă a capului şi cu o fluturare rapidă a mâinii pe Poliţist, care priveşte nemişcat scena. Fugarul spune uitându-se cu coada ochiului la Dn. Brăiescu: -acesta se uită uimit la el fiind surprins că are curajul să vorbească-
Fugarul: -Ce...he...mai f...ffacceţi Domn' Brăiescu?! Ce zi frumoasă a f..ffosst azi.....nu...hu?!
Încearcă să fugă, dar este prins din nou de glugă de Dn. Brăiescu; Fugarul scoate un icnet şi în
timp ce este târât înapoi de Dn. Brăiescu, faţa i se schimonoseşte citindu-i-se astfel groaza. Dn.
Brăiescu spune:
Dn. Brăiescu: -Daaa...........(împingându-l spre Poliţist şi frecându-şi mâinile)..-ridicând din
sprâncene-...................şi ce frumoasă o să fie de-acum.............!
Fugarul: -(înghiţind în gol, linguşitor, ridicându-şi privirea spre figura tiranică a Dn. Brăiescu
rugător spune.) Dar......e...he...sseeheară!!
Intervine Poliţistul care îi face semn Dn. Brăiescu să înceteze. Acesta aşteaptă cât timp se uită
poliţistul la Fugar, pe chip citindu-i-se nerăbdarea.
Poliţistul: -(examinându-l atent pe Fugar îl face pe Dn. Brăiescu să-şi roadă unghiile de nerăbdare;Fugarul stă cu faţa spre spectatori cu ochii strâns închişi, pe timpul examinării Poliţistului înghiţind de câteva ori în gol,tremură din toate încheieturile. Mimica feţei Poliţistului se schimbă treptat de la una gânditoare, ajunge una uimită, ca mai apoi să devină amuzată). Spune uimit:) Iaa............stai oleacă..........domle...(examinează Fugarul, apoi uimit şi amuzat, se uită
la Dn. Brăiescu şi-l întreabă:)........el..(face semn cu capul spre Fugar)....el e?!!
Dn. Brăiescu încunviiţează din cap.
Poliţistul: Daăă?!!.......(ridicându-şi sprâncenele)..”muşchiuleţ” ăsta?!
Figura Fugarului se schimbă într-una surprinsă şi se uită la Poliţist. Dn. Brăiescu încunviiţează din nou din cap şi lasă capul în jos ruşinat. Poliţistul izbucneşte în râs, ajungând să se ţină de burtă.Treptat începe să râdă şi Fugarul, pornind de la un zâmbet schimonosit, până când ajunge să se ţină şi el de burtă.
Dn. Brăiescu supărat şi ruşinat, ţipă la ei, faţa-i fiind încremenită:
Dn. Brăiescu: -Băăă.....!
Cei doi se opresc brusc din râs, rămânând nemişcaţi câteva momente, ridicându-şi privirile spre el, (feţele părându-le uimite) însă după câteva momente încep din nou să râdă, ţinându-se unul pe celălalt pentru a nu cădea. Poliţistul face semn cu degetul când spre unul când spre celălalt şi începe să râdă şi mai tare. La aceste gesturi Fugarul încunviiţează din cap, râzând şi el şi mai tare. Enervat de această scenă, Dn. Brăiescu nemaiputând suporta umilinţa, se duce ameninţător spre Fugar, care se opreşte automat din râs, şi-l ia în spate, după care îl bagă din nou în tonetă şi trânteşte capacul peste el.La aceasta scenă, Poliţistul se opreşte pentru moment din râs,însă când Fugarul este luat în spate, izbucneşte din nou.
Dn. Brăiescu, după ce-l bagă înapoi pe Fugar în tonetă, îşi scutură mâinile victorios, având o figură mulţumită, care însă se va schimba atunci când îl vede pe Poliţist râzând. Rămâne intrigat
uitându-se la el.
Poliţistul: -(printre râsete) Auzi?!...Dar cum ai reuşit...ha ha...să te laşi fraierit..de „muschiuleţ”....ha ha!!
Dn. Brăiescu: -(furios) Tu să taci!!!....(face doi paşi spre el, dar se opreşte când vede că Poliţistul, oprit acum din râs, duce mâna la pistol,făcându-i totodată cu degetul şi spunând pe un ton grav:
Poliţistul: -Stai cuminte,..domnule..(îi face cu degetul, semn să aibă grijă)....nu uita totuşi cu cine vorbeşti!!....Puţin respect, nu strică să arăţi faţă...(trăgând aer mult în piept, vrând astfel să pară important)....de cei mai „mari” ca tine!!!
Dn. Brăiescu: -(dându-se înapoi şi scărpinându-se în cap) Daa......mă scuuzaţi.....dar (reluându- şi tonul nemulţumit) trebuie să mă înţelegeţi că am fost păcălit într-un mod grosolan!!!
Fugarul iese pe jumătate din tonetă, şi spune intrigat având o figură nemulţumită:
Fugarul: -Nu.i adevărat!!!!
Dn. Brăiescu: -(uitându-se uimit la Fugar, spune exasperat:) Ce tupeu!!!
Fuge spre tonetă şi-l îndeasă pe Fugar înauntru, acesta împotrivindu-se zadarnic şi spunând:
Fugarul: -Dar.............auu...........staţi puţin...............nuuuuu.............!!!!!
Poliţistul: -(după ce Dn. Brăiescu îl îndeasă pe Fugar în tonetă şi se întoarce spre el având din nou o figură mulţumită:) Hai.....(se aşează pe bancă) spune cum s-a întâmplat!...(ascultă cu atenţie).
Dn. Brăiescu: -(supărat dar şi ruşinat, scărpinându-se în cap, spune:) Păăi........cum să se întâmple........(se uită la el cu o urmă de speranţă pe chip)...-repede-..trebuie să înţelegeţi mai întâi de toate că nu am avut de ales..............
Poliţtistul: -(puţin plictisit, cască şi făcându-i semn să continuie, spune:) Mă rog....(cască şi-i face semn să continuie)...spuneţi...spuneţi........
Dn. Brăiescu: -(oftând şi ridicându-şi sprâncenele).......Păăi.........m-a păcălit pentru că i-am dat nişte bani pentru a face pe Moş Crăciun.....(Poliţistul tuşeşte uimit)......şi nu a mai venit.....(cu regret şi repede).iar acum nu mai vine Moşu la copii!!!
Poliţistul: -(sărind de pe bancă) Ce măă!!!!!!!!.(merge spre tonetă şi scoţându-l pe Fugar pe jumătate, întreabă uluit:) „Muşchiuleţ”?,........Moş Crăciun?!!
Dn. Brăiescu dă din cap ruşinat iar după ce Poliţistul îi dă drumul Fugarului se duce şi-l îndeasă înapoi. Poliţistul îi dă drumul Fugarului şi merge spre bancă, izbucnind parcă şi mai tare în râs. întorcându-se spre Dn. Brăiescu, îi spune printre râsete:
Poliţistul: -Auzi?!........ dumneata nu eşti întreg la minte!.....(Dn. Brăiescu se uită ruşinat la spectatori).......Eu nu înţeleg........cum ai putut să crezi că...........(râde zgomotos)..........o să poată
vreodată să-l interpreteze pe Moş Crăciun!!
Dn. Brăiescu: -Ce să fac, domnule, ce să fac?!..................(mâhnit)...dacă nu m-am gândit din
timp!!
Pliţistul: -În primul rând îi cam lipseşte..(bătându-se pe burtă)...........”parohia”!!(râde din nou)
Dn. Brăiescu: -(cu faţa spre spectatori, putându-i-se citi suferinţa pe chip) Ce să fac, domle.....
(oftează iar Poliţistul se opreşte din râs şi se uită surprins la el, capacul tonetei se deschide şi el,
descoperind capul celui ce se află înauntru,care se uită şi el uimit la Dn. Brăiescu).....dacă nu sunt un tată bun!..........(plânge şi spune în acelaşi timp) Trebuia să mă fi gândit din timp! (se lasă pe vine şi izbucneşte în plâns, acoperindu-şi totodată faţa cu palmele).
Poliţistul: -(vădit mişcat de această scenă, merge spre el şi spune ridicându-l:) Lasă omule.....
lasă..........că eşti un tată bun!
Dn. Brăiescu: -(împotrivindu-se tentativei Poliţistului de a-l ridica spune, rămânând în aceeaşi
poziţie. Poliţistul încercând să-l ridice din nou spune:
Poliţistul: -(trăgând de el ca să se ridice) Ba eşti pt că te-ai gândit la copii tăi!!............(reuşeşte
să-l ridice şi-l ajută să se aşeze pe bancă. Poliţistul îl lasă acolo-Dn. Brăiescu având în continuare
faţa acoperită cu mâinile- şi face doi paşi spre spectatori.Cu o figură gânditoare,privind în gol spune fiind cu spatele la Dn. Brăiescu: Şi lasă........nu te mai necăji..........voi juca eu..(se întoarce cu faţa spre el)..rolul de Moş Crăciun!
Dn. Brăiescu: -(oprindu-se brusc din plâns,îşi ridică încet privirea uimită spre figura zâmbitoare a Poliţistului spune uşor, ca stors de puteri) Chiar ai vrea?!........să faci lucrul ăsta?!
Poliţistul: -(dând din cap şi mergând spre el spune) Desigur.......doar acesta-i spiritul adevăratei
sărbători de Crăciun!!!
Dn. Brăiescu se ridică cu greu, uitându-se neîncrezător la Poliţist mesge cu acesta. Poliţistul luându-l de mânecă spune:
Poliţistul: -Hai mai întâi să-mi găsesc un costum de Moş Crăciun....
Dn. Brăiescu: -(revenindu-i graiul, spune încrezător) Aaăă........nu-i problemă......am eu unul.....
Poliţistul: -Atunci.....hai că mai e puţin până la 12............Oricum am tot timpul.....că-s liber!!
Ies amândoi din scenă: Iese şi Fugarul din tonetă şi uitându-se uimit la spectatori, iese pe partea opusă:
Cade cortina!
Dn. Brăiescu vrea să spună ceva, dar este întrerupt chiar când vrea să scoată un sunet, de gestul nervos al Poliţistului care îi făcea semn să tacă.
Poliţistul: -Şşşşştt........(reluându-şi poziţia degajată)...Ce.... se-ntâmplă-n lumea asta domle?
Dn. Brăiescu, cu o figură uşurată şi încântată de cele auzite spune:
Dn. Brăiescu: -Exact..asta vroiam să vă întreb şi eu pe dumneavoastră!! (nu mai continuă, figura schimbându-i-se din una uşurată,în una încurcată a unui om prins că a greşit,datorită privirii supărate a Poliţistului) Gata....(ridicând mâinile în semn că a încetat) am tăcut!
Poliţistul: -(continuând pe acelaşi ton degajat, gânditor) Toată lumea acum se grăbeşte!......
(repede) Grabă Grabă Grabă!! Nu mai au răbdare nici să mai mănânce!...HA....Se duc la FAST-
FOOD-uri! Băi băiete, ce lume!..........
Se oreşte şi se ută fix la tonetă. El a văzut capacul tonetei ridicându-se şi pe cineva uitându-se
înfricoşat la ei; după care capacul se lasă uşor în jos. Dn. Brăiescu fiind cu spatele la tonetă nu înţelege ce se întâmplă; se uită şi el la tonetă însă nu mai apucă să mai vadă decât toneta singură din toată scena văzută de poliţist; se uită din nou la poliţist, însă acesta este în aceeaşi poziţie:
Dn. Brăiescu: -(uimit de situaţie îi face semn cu mâna Poliţistului,dar văzând că nu primeşte niciun răspuns, spune cu o tentă ironică) Alooo....(şi ducând mâma la gură-ca şi cum ar avea o staţieEmisie-Recepţie în mână-imită sunetul scos de aceasta, atunci când apasă butonul care permite vorbirea:) CHHHZ...........maidei,..maidei....cuibul către pupăză.......CHHHZ.......do you hear me?!
Poliţistul parcă revenindu-şi dintr-un vis, uitându-se cu o faţă uimită la Dn. Brăiescu, îşi reia aerul degajat şi continuă:
Poliţistul: -Şi cum spuneam....(îşi drege vocea şi uitându-se în gol spune) Oamenii din zilele noastre....(dă din cap dezaprobator)...se fugăresc singuri!..
Dn. Brăiescu cu o figură încurcată, se scarpină în cap, neînţelegând ce vrea să spună.
Dn. Brăiescu: -Cum aşa!?.....
Poliţistul: -(ca şi cum nici nu l-ar fi auzit spune revoltat:) Nu mai au răbdare, domnule!....Şi se
trezesc că nu le-ajunge timpul! (ca şi cum ar face o descoperire care va ajuta întreaga omenire)
Da........Nu mai au răbdare să valorifice timpul!!
Dn. Brăiescu: -(ironic,dând din cap, pe un ton care să denote că face o raportare la „bază”)
CHHHZ....pupăza s-a izbit de-un tren.......CHHHZ
CHHHz.....şi trenul a deraiat.........CHHHZ
Se uită căteva momente unul la celălalt, Dn. Brăiescu râzând ironic. Se deschide din nou capacul tonetei,şi cel care se află înăuntru scoate capul dar şi-l retrage chiar în momentul în care Dn Brăiescu se uită în acea direcţie. Este văzut mai întâi de Poliţist, care mirat şi fără să mai poată să spună ceva, arată cu degetul în direcţia tonetei.Dn. Brăiescu se uită însă vede doar toneta singură, după care se uită uimit la Poliţist care uitându-se înmărmurit la el lasă deznădăjduit mâna în jos. Câteva momente de pauză. Din nou se deschide capacul şi se închide înapoi, din nou Poliţistul arată cu degetul spre tonetă, iar Dn Brăiescu nu vede nimic.Această situaţie se repetă de trei ori până când Dn. Brăiescu exasperat ţipă la Poliţist, care lasă din nou mâna în jos.
Dn. Brăiescu: -Da, domle ce-i?!!....O tonetă de gunoi....şi?!!.............(ironic) Sau....să nu-mi spui?
..Ai văzut cum trece timpul nevalorificat de alţii, nuu?!! (râde)
Din nou câteva momente de pauză, în care personajele se privesc fix, păstrându-şi fiecare mimica. În acest moment, personajul care se află în toneta de gunoi iese încet,la început scoţând doar capul iar apoi iese şi încearcă „tiptil” să se furişeze.Este însă văzut de Poliţist,care cu o figură triumfătoare spune şi arată din nou cu degetul, atunci când personajul este ieşit pe jumătate:
Poliţistul: -Uite, domnule.......uită-te..........
Acum personajul încremeneşte;figura fiindu-i terifiată şi respiraţia tăiată.Însă Dn. Brăiescu,în loc
3
să se uite în direcţia indicată, continuă să-l privească ironic pe poliţist şi să-i vorbească pe acelaşi ton:
Dn. Brăiescu: (repede) Stai Stai Stai.......(îi face semn să se oprească)....nu-mi spune(încruntâdu-se ca şi cum ar gândi foarte repede spune întrebător)...ăăă....timpul, nuu?.....(zâmbeşte)..daa..timpuul!
Începe să râdă. Personajul văzând că nu este băgat în seamă, răsuflă uşurat şi-şi scoate un picior
din tonetă, moment în care Poliţistul făcându-i semne disperate Dn. Brăiescu, spune:-personajul încremeneşte din nou, reluându-şi starea de spirit anterioară:
Poliţistul: -Domle...........scapăăă!!!!!!!!
Dn. Brăiescu: (pe acelaşi ton anterior, repede) Da Da Da.................timpul.........daaaa
Personajul scoate şi celălalt picior şi începe să se furişeze. Poliţistul exasperat spune:
Poliţistul: -Bre omule.......(bătând cu arătătorul în zona frunţii şi cu cealaltă mână arătând spre
fugar exact în momentul rosirii:) eşti copac?!!........(face semn spre celălalt) Scapă ăla!!!
Dn. Brăiescu, luat prin surprindere, se întoarce buimăcit, la timp însă pentru a-l vedea pe fugar
furişându-se. Fuge după el şi pe drum spune: Tuu...........(când îl prinde de glugă spune:-repede-)
Dn. Brăiescu: -Na Na Na ..................nu pleci nicăieri!!!!!!!
Fugarul văzându-se prins, începe să tremure şi cu o figură înmărmurită, îl salută cu o plecăciune scurtă a capului şi cu o fluturare rapidă a mâinii pe Poliţist, care priveşte nemişcat scena. Fugarul spune uitându-se cu coada ochiului la Dn. Brăiescu: -acesta se uită uimit la el fiind surprins că are curajul să vorbească-
Fugarul: -Ce...he...mai f...ffacceţi Domn' Brăiescu?! Ce zi frumoasă a f..ffosst azi.....nu...hu?!
Încearcă să fugă, dar este prins din nou de glugă de Dn. Brăiescu; Fugarul scoate un icnet şi în
timp ce este târât înapoi de Dn. Brăiescu, faţa i se schimonoseşte citindu-i-se astfel groaza. Dn.
Brăiescu spune:
Dn. Brăiescu: -Daaa...........(împingându-l spre Poliţist şi frecându-şi mâinile)..-ridicând din
sprâncene-...................şi ce frumoasă o să fie de-acum.............!
Fugarul: -(înghiţind în gol, linguşitor, ridicându-şi privirea spre figura tiranică a Dn. Brăiescu
rugător spune.) Dar......e...he...sseeheară!!
Intervine Poliţistul care îi face semn Dn. Brăiescu să înceteze. Acesta aşteaptă cât timp se uită
poliţistul la Fugar, pe chip citindu-i-se nerăbdarea.
Poliţistul: -(examinându-l atent pe Fugar îl face pe Dn. Brăiescu să-şi roadă unghiile de nerăbdare;Fugarul stă cu faţa spre spectatori cu ochii strâns închişi, pe timpul examinării Poliţistului înghiţind de câteva ori în gol,tremură din toate încheieturile. Mimica feţei Poliţistului se schimbă treptat de la una gânditoare, ajunge una uimită, ca mai apoi să devină amuzată). Spune uimit:) Iaa............stai oleacă..........domle...(examinează Fugarul, apoi uimit şi amuzat, se uită
la Dn. Brăiescu şi-l întreabă:)........el..(face semn cu capul spre Fugar)....el e?!!
Dn. Brăiescu încunviiţează din cap.
Poliţistul: Daăă?!!.......(ridicându-şi sprâncenele)..”muşchiuleţ” ăsta?!
Figura Fugarului se schimbă într-una surprinsă şi se uită la Poliţist. Dn. Brăiescu încunviiţează din nou din cap şi lasă capul în jos ruşinat. Poliţistul izbucneşte în râs, ajungând să se ţină de burtă.Treptat începe să râdă şi Fugarul, pornind de la un zâmbet schimonosit, până când ajunge să se ţină şi el de burtă.
Dn. Brăiescu supărat şi ruşinat, ţipă la ei, faţa-i fiind încremenită:
Dn. Brăiescu: -Băăă.....!
Cei doi se opresc brusc din râs, rămânând nemişcaţi câteva momente, ridicându-şi privirile spre el, (feţele părându-le uimite) însă după câteva momente încep din nou să râdă, ţinându-se unul pe celălalt pentru a nu cădea. Poliţistul face semn cu degetul când spre unul când spre celălalt şi începe să râdă şi mai tare. La aceste gesturi Fugarul încunviiţează din cap, râzând şi el şi mai tare. Enervat de această scenă, Dn. Brăiescu nemaiputând suporta umilinţa, se duce ameninţător spre Fugar, care se opreşte automat din râs, şi-l ia în spate, după care îl bagă din nou în tonetă şi trânteşte capacul peste el.La aceasta scenă, Poliţistul se opreşte pentru moment din râs,însă când Fugarul este luat în spate, izbucneşte din nou.
Dn. Brăiescu, după ce-l bagă înapoi pe Fugar în tonetă, îşi scutură mâinile victorios, având o figură mulţumită, care însă se va schimba atunci când îl vede pe Poliţist râzând. Rămâne intrigat
uitându-se la el.
Poliţistul: -(printre râsete) Auzi?!...Dar cum ai reuşit...ha ha...să te laşi fraierit..de „muschiuleţ”....ha ha!!
Dn. Brăiescu: -(furios) Tu să taci!!!....(face doi paşi spre el, dar se opreşte când vede că Poliţistul, oprit acum din râs, duce mâna la pistol,făcându-i totodată cu degetul şi spunând pe un ton grav:
Poliţistul: -Stai cuminte,..domnule..(îi face cu degetul, semn să aibă grijă)....nu uita totuşi cu cine vorbeşti!!....Puţin respect, nu strică să arăţi faţă...(trăgând aer mult în piept, vrând astfel să pară important)....de cei mai „mari” ca tine!!!
Dn. Brăiescu: -(dându-se înapoi şi scărpinându-se în cap) Daa......mă scuuzaţi.....dar (reluându- şi tonul nemulţumit) trebuie să mă înţelegeţi că am fost păcălit într-un mod grosolan!!!
Fugarul iese pe jumătate din tonetă, şi spune intrigat având o figură nemulţumită:
Fugarul: -Nu.i adevărat!!!!
Dn. Brăiescu: -(uitându-se uimit la Fugar, spune exasperat:) Ce tupeu!!!
Fuge spre tonetă şi-l îndeasă pe Fugar înauntru, acesta împotrivindu-se zadarnic şi spunând:
Fugarul: -Dar.............auu...........staţi puţin...............nuuuuu.............!!!!!
Poliţistul: -(după ce Dn. Brăiescu îl îndeasă pe Fugar în tonetă şi se întoarce spre el având din nou o figură mulţumită:) Hai.....(se aşează pe bancă) spune cum s-a întâmplat!...(ascultă cu atenţie).
Dn. Brăiescu: -(supărat dar şi ruşinat, scărpinându-se în cap, spune:) Păăi........cum să se întâmple........(se uită la el cu o urmă de speranţă pe chip)...-repede-..trebuie să înţelegeţi mai întâi de toate că nu am avut de ales..............
Poliţtistul: -(puţin plictisit, cască şi făcându-i semn să continuie, spune:) Mă rog....(cască şi-i face semn să continuie)...spuneţi...spuneţi........
Dn. Brăiescu: -(oftând şi ridicându-şi sprâncenele).......Păăi.........m-a păcălit pentru că i-am dat nişte bani pentru a face pe Moş Crăciun.....(Poliţistul tuşeşte uimit)......şi nu a mai venit.....(cu regret şi repede).iar acum nu mai vine Moşu la copii!!!
Poliţistul: -(sărind de pe bancă) Ce măă!!!!!!!!.(merge spre tonetă şi scoţându-l pe Fugar pe jumătate, întreabă uluit:) „Muşchiuleţ”?,........Moş Crăciun?!!
Dn. Brăiescu dă din cap ruşinat iar după ce Poliţistul îi dă drumul Fugarului se duce şi-l îndeasă înapoi. Poliţistul îi dă drumul Fugarului şi merge spre bancă, izbucnind parcă şi mai tare în râs. întorcându-se spre Dn. Brăiescu, îi spune printre râsete:
Poliţistul: -Auzi?!........ dumneata nu eşti întreg la minte!.....(Dn. Brăiescu se uită ruşinat la spectatori).......Eu nu înţeleg........cum ai putut să crezi că...........(râde zgomotos)..........o să poată
vreodată să-l interpreteze pe Moş Crăciun!!
Dn. Brăiescu: -Ce să fac, domnule, ce să fac?!..................(mâhnit)...dacă nu m-am gândit din
timp!!
Pliţistul: -În primul rând îi cam lipseşte..(bătându-se pe burtă)...........”parohia”!!(râde din nou)
Dn. Brăiescu: -(cu faţa spre spectatori, putându-i-se citi suferinţa pe chip) Ce să fac, domle.....
(oftează iar Poliţistul se opreşte din râs şi se uită surprins la el, capacul tonetei se deschide şi el,
descoperind capul celui ce se află înauntru,care se uită şi el uimit la Dn. Brăiescu).....dacă nu sunt un tată bun!..........(plânge şi spune în acelaşi timp) Trebuia să mă fi gândit din timp! (se lasă pe vine şi izbucneşte în plâns, acoperindu-şi totodată faţa cu palmele).
Poliţistul: -(vădit mişcat de această scenă, merge spre el şi spune ridicându-l:) Lasă omule.....
lasă..........că eşti un tată bun!
Dn. Brăiescu: -(împotrivindu-se tentativei Poliţistului de a-l ridica spune, rămânând în aceeaşi
poziţie. Poliţistul încercând să-l ridice din nou spune:
Poliţistul: -(trăgând de el ca să se ridice) Ba eşti pt că te-ai gândit la copii tăi!!............(reuşeşte
să-l ridice şi-l ajută să se aşeze pe bancă. Poliţistul îl lasă acolo-Dn. Brăiescu având în continuare
faţa acoperită cu mâinile- şi face doi paşi spre spectatori.Cu o figură gânditoare,privind în gol spune fiind cu spatele la Dn. Brăiescu: Şi lasă........nu te mai necăji..........voi juca eu..(se întoarce cu faţa spre el)..rolul de Moş Crăciun!
Dn. Brăiescu: -(oprindu-se brusc din plâns,îşi ridică încet privirea uimită spre figura zâmbitoare a Poliţistului spune uşor, ca stors de puteri) Chiar ai vrea?!........să faci lucrul ăsta?!
Poliţistul: -(dând din cap şi mergând spre el spune) Desigur.......doar acesta-i spiritul adevăratei
sărbători de Crăciun!!!
Dn. Brăiescu se ridică cu greu, uitându-se neîncrezător la Poliţist mesge cu acesta. Poliţistul luându-l de mânecă spune:
Poliţistul: -Hai mai întâi să-mi găsesc un costum de Moş Crăciun....
Dn. Brăiescu: -(revenindu-i graiul, spune încrezător) Aaăă........nu-i problemă......am eu unul.....
Poliţistul: -Atunci.....hai că mai e puţin până la 12............Oricum am tot timpul.....că-s liber!!
Ies amândoi din scenă: Iese şi Fugarul din tonetă şi uitându-se uimit la spectatori, iese pe partea opusă:
Cade cortina!
SCENA II
Luminozitate scăzută. La intrarea personajelor se va lumina scena atât încât publicul să-i vadă clar, păstrând însă o intensitate scăzută a luminii pentru a da impresia că e noapte.Se poate face în aşa fel încât să se audă din când în când greieri sau câinii lătrând, însă nu foarte tare pentru a nu distrage atenţia publicului de la acţiune.
Decorul închipuie acelaşi parc, doar că de data asta în jurul băncii sr află doi brazi împodobiţi. Întră în scenă Dn. Brăiescu, fericit,iar după el intră Poliţistul doar că de data asta îmbrăcat în Moş Crăciun. Prima replică se aude de undeva din afara scenei, urmând ca ea să fie continută atunci când Dn. Brăiescu va intra în scenă:
Dn. Brăiescu: -Pe aici domnule Poliţist! Nici nu ştiţi ce faptă bună.(intră în scenă Dn. Brăiescu) Copii au fost atât de fericiţi! (intră şi poliţistul)
Poliţistul: -(uitându-se la Dn. Brăiescu care radiază de bucurie) Pentru puţin domnule Brăiescu. A fost o onoare pentru mine să pot bucura nişte copii atât de inteligenţi şi frumoşi.
Dn. Brăiescu: -(tresărind la fiecare calificativ adus copiilor săi spune) Vai.......vă mulţumesc!
Daor pentru ei mai trăiesc.......(lasă capul în pământ)......dat fiind că numai pe ei îi mai am!!
Poliţistul: -(dându-şi barba falsă şi pletele „dalbe” jos)Da întradevăr,e o adevărată binecuvântare să ai asemenea copii în casă..........
Dn. Brăiescu: -Ba, chiar ei sunt binecuvântarea.......(cu patos şi ardoare).ce-i mai frumos decât
copilul.............(zâmbeşte) Cel mai mult mi-a plăcut când cel mic v-a tras de barbă şi v-a dat-o jos (zâmbeşte şi poliţistul şi dă din cap)...iar cel mijlociu a spus....(repetă spusele copilului, imitând vocea unui copil) „Uite tati.....(face semn cu degetel spre public)..Moşu năpârlează” (încep să râdă amândoi. Devenind mai serios Poliţistul spune:)
Poliţistul: -Da azi a fost bine........da pe viitor să aveţi grijă, să nu vă mai lăsaţi păcălit aşa uşor!
Dn. Brăiescu: -(dând din cap) Promit că aşa o să fac!!
Intră în scenă o bătână care se sprijină în baston: Are o înfăţişare demnă de plâns ce seamănă cu o cerşetoare. Poartă un palton peticit, nişte ghete rupte în picioare, nişte ochelari cu dioptrii mari şi un batic pe cap. Intră şi se opreşte în dreptul bradului din dreapta, îi salută pe cei doi, care se uită uimiţi la ea. Are o voce puţin piţigăiată şi nu aude bine.
Bătrâna: -Bună seara! (continuă să meargă până-n dreptul băncii unde-şi pune plasa pe care o are în mână. Fără să spună nimic cei doi îi fac loc, fiind acum de o parte şi de alta a ei. Continuă să se uite uimiţi la ea până ce Bătrâna se aşează cu greu pe bancă şi începe să „cotrobăie” prin plasă. Acum Dn. Brăiescu rupe tăcerea şi o întreabă, aplecându-se spre ea:
Dn. Brăiescu: -Auzi mamaie da ce bântui la ora asta pe aici!..(bătrâna continuă să-şi vadă de ale ei câteva momente; cei doi se uită unul la altul stupefiaţi; Dn. Brăiescu mai încearcă odată:
Dn. Brăiescu: -Bre.(îi face cu mâna prin faţa ochilor şi ridică glasul) auzi?!!
Bătrâna: -(ridicându-şi privirea spre Poliţist îl întreabă) Ai zis ceva mamă? (Dn. Brăiescu îi face semn să se uite la el şi-i spune:)
Dn. Brăiescu: -Eu v-am întrebat............(văzând că nu primeşte nici un răspuns îşi pune mîinile în cap)
Bătrâna: -(ignorându-l parcă pe Dn. Brăiescu şi uitându-se la Poliţist spune zâmbind:) Zâi mai tare..că-i bunica atrână şâi surdă:.......(acum îl vede pe Dn. Brăiescu care o atenţionează făcându-i
semne pentru a treia oară, şi spune:)
Bătrâna: -Tu ce mai vrei mamă?
Dn. Brăiescu: -(exasperat spune:) DE CE BÂNTUI LA ORA ASTA PRIN PARCURI?!!!!!!!!!
Bătrâna: -Nu nu nu....nu cotrobăi nimica! (cu bucurie) -Dn. Brăiescu şi Poliţistul îşi dau câte o palmă peste frunte- Caut un os pentru Moşu'! 7
Poliţistul: -(uimit întreabă) Pentru cine?!!
Bătrâna: -(uitându-se la Dn. Brăiescu) Pentru Moşu'! Pentru Moşu'! Nu l-aţi văzut cumva?!
Dn. Brăiescu:-(uitându-se la Poliţist ironic spune arătând spre el) Moşu' zici?..(bătrâna dă din cap)..-stupefiat- Uite-l!!!!!!!!
Bătrâna: -(uitându-se la Poliţist şi examinându-l din cap până-n picioare, spune supărată pe un ton nemulţumit şi dând din cap) Ăsta nu-i câinele meu!!...(dă din cap)...e prea mare!
Amândoi: -Câine?!!!!!!!!! (îşi dau din nou amîndoi cîte o palmă peste frunte)
Bătrâna: -(dând din cap) Da da......câinele meu Moşu'.........pe el îl caut!!
Dn. Brăiescu uitându-se la ceas spune uluit:
Dn. Brăiescu: -Vai doamne, tre' să plec......ştiţi mă aşteaptă...hâ hâ....copii........hâ. (Iese din scenă fugind. Poliţistul văzându-se singur cu bătrâna, inventează şi el ceva:)
Poliţistul: - Daaaa.....iar eu am întârziat la serviciu......tre' să plec... (Iese şi el fugind din scenă.)
Bătrâna: -(ridicându-şi privirea din plasă se uită-n dreapta la câteva momente după ieşirea Poliţistului:) Ha....ai zis ceva?....(se uită-n toate părţile dar nu vede pe nimeni şi continuă să cotrobăiască.)
Intră prin fundalul scenei Fugarul, care merge tiptil pentru a nu fi văzut de nimeni. Când o vede
pe Bătrână, neştiind cine e, se sperie şi se ascunde după un brad. După câteva momente scoate puţin capul de după brad pentru a o privi mai bine. Când vede cine e, îşi dă şi el o palmă peste cap, şi iese uşor de după brad, şi aşa merge până când ajunge în faţa ei; Ţipă la ea pentru a-l auzi:
Fugarul: -Ce faci aici mamaie!!!
Bătrâna: -(uitându.se uimită la el) Îl caut pe Moşu'!!
Fugarul: -Mai aşteaptă vreo......(se uită la ceas).....40 de minute...........(ridică din umeri) ş-ai să dai de el! (se aşează pe jos în fund).
Bătrâna: -(uimită de spusele Fugarului) Doamne.........dar cum s-aştept?!!......(uitându-se în gol) Sărăcuţu....cred că e lihnit.(fugarul pufneşte şi se uită la ea uimit, iar ea începe să cotrobăie) Nici nu mai ştiu de când....nu a mai mâncat ceva consistent!!
Fugarul: -(înecându-se, tuşeşte, si printre tusete spune:) Ha........auzi la ea: „sărăcuţu'”...... mamaie? (bate cu degetul în zona frunţii) nu eşti în toate minţile?....nu l-ai văzut cum arată?!....Dacă la matale.cât mănâncă el...(ridică din sprâncene)...nu-i ceva „consistent”.....(accentuează cuvântul)...-se uită spre spectatori- dapoi eu nu ştiu ce să mai zic!
Bătrâna: -Săracu', a îmbătrânit şi el.....(Fugarul dă din cap)...Cred că i-au ieşit câteva fire albe!
Fugarul: -Pfftiiiuuu............numai câteva mamaie?!!...ăsta-i alb ca varu'.....nu degeaba trăieşte
unde trăieşte nu?!
Bătrâna: -(cu bucurie) Aaa...înseamnă că l-ai văzut!!
Fugarul: -(nemulţumit) Dacă l-am văzut?....Mamaie, da zilele astea nu mai scapi de el!!...........
Mosu'-n dreapta, Moşu'-n stânga...peste tot numai Moşu'!!!
Bătrâna: -Vai ce bine! Înseamnă c-o să-l găsesc repede!
Fugarul: -(ridicând sprâncenele) Ba, mă mir că nu l-ai găsit până acuma!
Bătrâna: -He he, e hoţ..ştiu eu..se ascunde de mine...da-l găsesc eu.....Auzi? Da tot răguşit o fi?
Fugarul: .(dând din cap) Tot, mamaie, tot! HO HO HO în dreapta; HO HO HO în stânga.....Noi
ce să mai zicem?! HO HO HO............
Bătrâna: -(supărată) Vai Doamne!! Aşa rău a ajuns!! Sărăcuţu' de el!
Fugarul: -Da bre....umblă ca maidanezii pe la toate colţurile.....
Bătrâna: -(supărată apucă bastonul şi-i dă una Fugarului care se scoală imediat şi fuge doi
paşi mai încolo ţipând de durere) TU SĂ NU-L FACI PE MOSU' MAIDANEZ.....(îi dă una)...SĂ ŞTII CĂ-I DE RASĂ NOBILĂ!!!!
Fugarul: -(speriat făcându-i semn să se calmeze) Stai oleacă bre...........nu ştiu de ce rasă e....da
ştiu că tarei mai plac câteodată fetele....
Bătrâna: -(amuzată se aşează din nou pe bancă şi se uită pe deasupra ochelarilor la Fugar:)
Întradevăr?!!
Fugarul: -(aşezându-se din nou pe jos) Dacă-ţi zic!.....L-am văzut la un magazin..........pe toate
8
le strângea şi şi le punea colea pe genunchi şi.......(nu mai apucă să termine şi se trezeşte cu un baston pe spinare de l-a bătrână care supărată zice::)
Bătrâna: -Na de aici pramatie......nu ţi-e ruşine să te uiţi când.... (se bâlbâie)!!
Fugarul: -(masându-şi spatele) Bre să ştii că nu m-am uitat când....(ridică sprâncenele)...dar pot să-mi imaginez!! (râde ironic şi se fereşte de un alt baston trimis de Bătrână)
Bătrâna: -Pramatie.....! (se aşează şi uitându-se la el spune gânditoare) Aici ai dreptate!
Fugarul: (stupefiat de spusele Bătrânei o întreabă zâmbind) Şi matale poţi să-ţi imaginezi?!!!
Bătrâna: -Of, nu măi.........cu fetele........
Fugarul: -(aşezându-se mai departe de ea, spune triufător:) Hă............păi cum nu?!
Bătrâna: -(uitându-se în gol, nu-l bagă în seamă pe Fugar atunci cănd spune ceva, spune nostalgic:) Da............(Fugarul se uită la ea)..mie mi-e dor de el.....(Fugarul izbucneşte în râs dar fără să râdă şi dă din cap dezaprobator)...nu l-am mai văzut de două zile!
Fugarul: -Hm....eu de două minute......Auzi mamaie nu ştiu pe unde umbli de nu l-ai găsit..........
(văzând că nu-l bagă în seamă se uită atent la ea)
Bătrâna: -......(pe acelaşi ton) Mi-e dor de lăbuţele lui......(fugarul se uită uimit la ea)...de ochişorii lui cei negrii.....de urechiuşele lui cele clăpăuge........şi de codiţa lui cea jucăuşă!
Fugarul: (uimit) Mamaie da' de ce Moş ai nimerit?!
Bătrâna: -(uitându-se urât la el) Nu moş măi.c-a meu a murit de mult....Moşu'!
Fugarul: -(ironic) Aaa...nu ţi-a mai adus nimica şi de-aici ai dedus matale că a murit...sau cum?
Bătrâna: -Da Doamne fereşte, ce să-mi aducă el mie?!! El dacă poate să-mi aducă numai ghemotoace de păr şi (zâmbeşte)....”răhăţăi”!!!
Fugarul: -(râzând ironic) Mamă..........da ce Moş darnic bre mamaie bre.........!!!!
Bătrâna: -(bucuroasă) Da vrei să-ţi arăt ce o să-i dau când îl găsesc?!
Fugarul: -(ironic) I-auzi?!......Te pomeneşti că vrei să-l mituieşti să-ţi mai aducă şi altceva!!
Fugarul: -(văzând ce scoate Bătrâna din plasă sare-n piciore şi nevenindu-i să creadă exclamă:) Damne sfinte!! Da' ce-o să facă Moşu' cu-n os?!
Bătrâna: -Cum ce-o să facă? O să-l roadă!...Hă hă ....şi-ncă cum!!....În două secunde nu-l mai vezi!
Fugarul: -(stupefiat) Mamă da ce Moş hapsân!!! Chiar că n-a mai mâncat nimic”consistent” în ultima vreme! Cum boala o fi aşa gras, nu ştiu?!!
Bătrâna: -( parcă vrând să-l scuze pe Moş) Ei cum.......păru-l face gras. (continuă să se uite in plasă)
Fugarul: -(pe acelaşi ton) Dute bre, de-aicea.......(gesticulând nervos)..se vede de la o poştă că
are „materie primă”...cât pentru 20 de Crăciunuri!!!
Bătrâna: -(îngrijorată) Vai, Doamne...........(se sperie).... hhhhhîîi o fi mâncat aşa de mult de când l-am pierdut?!
Fugarul: -(uimit) Da........cum l-ai pierdut?!
Bătrâna: -(ridicând umerii) Păi cum?!! A rupt lanţul.........(repetă gestul anterior)....dacă-i mare l-a rupt!
Fugarul: -(sărind în picioare şi uitându-se uimit la ea) Auzi!!!!!!!...........(vorbeşte cu faţa spre spectatori).Şi mă facea pe mine pramatie!...(se întoarce cu faţa la Bătrână care continuă să„cotrobăie” prin plasă, se uită la ea scârbit şi spune)...Da ea-l ţinea pe Moş în lanţuri!....(dând din cap şi facându-şi cruce:) Săracu' Moş.....ce tortură!!!
Bătrâna: -(ridicându-şi privirea şi privindu-l calm spune:)...Să ştii....că am ajuns şi eu la concluzia asta!
Fugarul: -(sarcastic) I-auzi!!!!!!
Bătrâna: -(pe acelaşi ton şi dând hotărâtă din cap) Da da........cred că de asta...a fugit!
Fugarul: -(uluit de răspunsul dat spune:) HA........(din nou sarcastic)......i-auzi...(accentuează cuvântul)....crede!!
Bătrâna: -(păstându-şi calmul) Da da.....cred!...(bucuroasă arată din nou osul)...Şi de-asta i-amluat osu' ăsta mare ca să-l ademenesc înapoi!
Fugarul: (speriat de acum de Bătrână spune dându-şi în repetate rânduri palme peste frunte) 9
Doamne fereşte şi păzeşte!!!! (se apropie de ea cu reţinere,-De la ultima replică spusă Bătrâna începe să-şi facă bagajul pentru a pleca, iar când se ridică în piciore este atenţionată de fugar:-)
Auzi....mamaie?.........(se uită la el iar acesta înghite în gol şi ca scăpare inventează)....pe-acolo a luat-o!!!!!! (arată în partea opusă din care a intrat Bătrâna).
Bătrâna: -(uitându-se bucurosă în direcţia în care arată Fugarul, porneşte într-acolo spunând:)
Vai mulţumesc!!!!...........Moşule.........Moşule........iuhuuuu.............unde eşti? .....Am o surpriză pentru tine!!!! Iese din scenă. Fugarul iese fugind pe partea opusă, încă dinainte ca Bătrâna să termine de spus ultima replică.
Cade cortina!
Decorul închipuie acelaşi parc, doar că de data asta în jurul băncii sr află doi brazi împodobiţi. Întră în scenă Dn. Brăiescu, fericit,iar după el intră Poliţistul doar că de data asta îmbrăcat în Moş Crăciun. Prima replică se aude de undeva din afara scenei, urmând ca ea să fie continută atunci când Dn. Brăiescu va intra în scenă:
Dn. Brăiescu: -Pe aici domnule Poliţist! Nici nu ştiţi ce faptă bună.(intră în scenă Dn. Brăiescu) Copii au fost atât de fericiţi! (intră şi poliţistul)
Poliţistul: -(uitându-se la Dn. Brăiescu care radiază de bucurie) Pentru puţin domnule Brăiescu. A fost o onoare pentru mine să pot bucura nişte copii atât de inteligenţi şi frumoşi.
Dn. Brăiescu: -(tresărind la fiecare calificativ adus copiilor săi spune) Vai.......vă mulţumesc!
Daor pentru ei mai trăiesc.......(lasă capul în pământ)......dat fiind că numai pe ei îi mai am!!
Poliţistul: -(dându-şi barba falsă şi pletele „dalbe” jos)Da întradevăr,e o adevărată binecuvântare să ai asemenea copii în casă..........
Dn. Brăiescu: -Ba, chiar ei sunt binecuvântarea.......(cu patos şi ardoare).ce-i mai frumos decât
copilul.............(zâmbeşte) Cel mai mult mi-a plăcut când cel mic v-a tras de barbă şi v-a dat-o jos (zâmbeşte şi poliţistul şi dă din cap)...iar cel mijlociu a spus....(repetă spusele copilului, imitând vocea unui copil) „Uite tati.....(face semn cu degetel spre public)..Moşu năpârlează” (încep să râdă amândoi. Devenind mai serios Poliţistul spune:)
Poliţistul: -Da azi a fost bine........da pe viitor să aveţi grijă, să nu vă mai lăsaţi păcălit aşa uşor!
Dn. Brăiescu: -(dând din cap) Promit că aşa o să fac!!
Intră în scenă o bătână care se sprijină în baston: Are o înfăţişare demnă de plâns ce seamănă cu o cerşetoare. Poartă un palton peticit, nişte ghete rupte în picioare, nişte ochelari cu dioptrii mari şi un batic pe cap. Intră şi se opreşte în dreptul bradului din dreapta, îi salută pe cei doi, care se uită uimiţi la ea. Are o voce puţin piţigăiată şi nu aude bine.
Bătrâna: -Bună seara! (continuă să meargă până-n dreptul băncii unde-şi pune plasa pe care o are în mână. Fără să spună nimic cei doi îi fac loc, fiind acum de o parte şi de alta a ei. Continuă să se uite uimiţi la ea până ce Bătrâna se aşează cu greu pe bancă şi începe să „cotrobăie” prin plasă. Acum Dn. Brăiescu rupe tăcerea şi o întreabă, aplecându-se spre ea:
Dn. Brăiescu: -Auzi mamaie da ce bântui la ora asta pe aici!..(bătrâna continuă să-şi vadă de ale ei câteva momente; cei doi se uită unul la altul stupefiaţi; Dn. Brăiescu mai încearcă odată:
Dn. Brăiescu: -Bre.(îi face cu mâna prin faţa ochilor şi ridică glasul) auzi?!!
Bătrâna: -(ridicându-şi privirea spre Poliţist îl întreabă) Ai zis ceva mamă? (Dn. Brăiescu îi face semn să se uite la el şi-i spune:)
Dn. Brăiescu: -Eu v-am întrebat............(văzând că nu primeşte nici un răspuns îşi pune mîinile în cap)
Bătrâna: -(ignorându-l parcă pe Dn. Brăiescu şi uitându-se la Poliţist spune zâmbind:) Zâi mai tare..că-i bunica atrână şâi surdă:.......(acum îl vede pe Dn. Brăiescu care o atenţionează făcându-i
semne pentru a treia oară, şi spune:)
Bătrâna: -Tu ce mai vrei mamă?
Dn. Brăiescu: -(exasperat spune:) DE CE BÂNTUI LA ORA ASTA PRIN PARCURI?!!!!!!!!!
Bătrâna: -Nu nu nu....nu cotrobăi nimica! (cu bucurie) -Dn. Brăiescu şi Poliţistul îşi dau câte o palmă peste frunte- Caut un os pentru Moşu'! 7
Poliţistul: -(uimit întreabă) Pentru cine?!!
Bătrâna: -(uitându-se la Dn. Brăiescu) Pentru Moşu'! Pentru Moşu'! Nu l-aţi văzut cumva?!
Dn. Brăiescu:-(uitându-se la Poliţist ironic spune arătând spre el) Moşu' zici?..(bătrâna dă din cap)..-stupefiat- Uite-l!!!!!!!!
Bătrâna: -(uitându-se la Poliţist şi examinându-l din cap până-n picioare, spune supărată pe un ton nemulţumit şi dând din cap) Ăsta nu-i câinele meu!!...(dă din cap)...e prea mare!
Amândoi: -Câine?!!!!!!!!! (îşi dau din nou amîndoi cîte o palmă peste frunte)
Bătrâna: -(dând din cap) Da da......câinele meu Moşu'.........pe el îl caut!!
Dn. Brăiescu uitându-se la ceas spune uluit:
Dn. Brăiescu: -Vai doamne, tre' să plec......ştiţi mă aşteaptă...hâ hâ....copii........hâ. (Iese din scenă fugind. Poliţistul văzându-se singur cu bătrâna, inventează şi el ceva:)
Poliţistul: - Daaaa.....iar eu am întârziat la serviciu......tre' să plec... (Iese şi el fugind din scenă.)
Bătrâna: -(ridicându-şi privirea din plasă se uită-n dreapta la câteva momente după ieşirea Poliţistului:) Ha....ai zis ceva?....(se uită-n toate părţile dar nu vede pe nimeni şi continuă să cotrobăiască.)
Intră prin fundalul scenei Fugarul, care merge tiptil pentru a nu fi văzut de nimeni. Când o vede
pe Bătrână, neştiind cine e, se sperie şi se ascunde după un brad. După câteva momente scoate puţin capul de după brad pentru a o privi mai bine. Când vede cine e, îşi dă şi el o palmă peste cap, şi iese uşor de după brad, şi aşa merge până când ajunge în faţa ei; Ţipă la ea pentru a-l auzi:
Fugarul: -Ce faci aici mamaie!!!
Bătrâna: -(uitându.se uimită la el) Îl caut pe Moşu'!!
Fugarul: -Mai aşteaptă vreo......(se uită la ceas).....40 de minute...........(ridică din umeri) ş-ai să dai de el! (se aşează pe jos în fund).
Bătrâna: -(uimită de spusele Fugarului) Doamne.........dar cum s-aştept?!!......(uitându-se în gol) Sărăcuţu....cred că e lihnit.(fugarul pufneşte şi se uită la ea uimit, iar ea începe să cotrobăie) Nici nu mai ştiu de când....nu a mai mâncat ceva consistent!!
Fugarul: -(înecându-se, tuşeşte, si printre tusete spune:) Ha........auzi la ea: „sărăcuţu'”...... mamaie? (bate cu degetul în zona frunţii) nu eşti în toate minţile?....nu l-ai văzut cum arată?!....Dacă la matale.cât mănâncă el...(ridică din sprâncene)...nu-i ceva „consistent”.....(accentuează cuvântul)...-se uită spre spectatori- dapoi eu nu ştiu ce să mai zic!
Bătrâna: -Săracu', a îmbătrânit şi el.....(Fugarul dă din cap)...Cred că i-au ieşit câteva fire albe!
Fugarul: -Pfftiiiuuu............numai câteva mamaie?!!...ăsta-i alb ca varu'.....nu degeaba trăieşte
unde trăieşte nu?!
Bătrâna: -(cu bucurie) Aaa...înseamnă că l-ai văzut!!
Fugarul: -(nemulţumit) Dacă l-am văzut?....Mamaie, da zilele astea nu mai scapi de el!!...........
Mosu'-n dreapta, Moşu'-n stânga...peste tot numai Moşu'!!!
Bătrâna: -Vai ce bine! Înseamnă c-o să-l găsesc repede!
Fugarul: -(ridicând sprâncenele) Ba, mă mir că nu l-ai găsit până acuma!
Bătrâna: -He he, e hoţ..ştiu eu..se ascunde de mine...da-l găsesc eu.....Auzi? Da tot răguşit o fi?
Fugarul: .(dând din cap) Tot, mamaie, tot! HO HO HO în dreapta; HO HO HO în stânga.....Noi
ce să mai zicem?! HO HO HO............
Bătrâna: -(supărată) Vai Doamne!! Aşa rău a ajuns!! Sărăcuţu' de el!
Fugarul: -Da bre....umblă ca maidanezii pe la toate colţurile.....
Bătrâna: -(supărată apucă bastonul şi-i dă una Fugarului care se scoală imediat şi fuge doi
paşi mai încolo ţipând de durere) TU SĂ NU-L FACI PE MOSU' MAIDANEZ.....(îi dă una)...SĂ ŞTII CĂ-I DE RASĂ NOBILĂ!!!!
Fugarul: -(speriat făcându-i semn să se calmeze) Stai oleacă bre...........nu ştiu de ce rasă e....da
ştiu că tarei mai plac câteodată fetele....
Bătrâna: -(amuzată se aşează din nou pe bancă şi se uită pe deasupra ochelarilor la Fugar:)
Întradevăr?!!
Fugarul: -(aşezându-se din nou pe jos) Dacă-ţi zic!.....L-am văzut la un magazin..........pe toate
8
le strângea şi şi le punea colea pe genunchi şi.......(nu mai apucă să termine şi se trezeşte cu un baston pe spinare de l-a bătrână care supărată zice::)
Bătrâna: -Na de aici pramatie......nu ţi-e ruşine să te uiţi când.... (se bâlbâie)!!
Fugarul: -(masându-şi spatele) Bre să ştii că nu m-am uitat când....(ridică sprâncenele)...dar pot să-mi imaginez!! (râde ironic şi se fereşte de un alt baston trimis de Bătrână)
Bătrâna: -Pramatie.....! (se aşează şi uitându-se la el spune gânditoare) Aici ai dreptate!
Fugarul: (stupefiat de spusele Bătrânei o întreabă zâmbind) Şi matale poţi să-ţi imaginezi?!!!
Bătrâna: -Of, nu măi.........cu fetele........
Fugarul: -(aşezându-se mai departe de ea, spune triufător:) Hă............păi cum nu?!
Bătrâna: -(uitându-se în gol, nu-l bagă în seamă pe Fugar atunci cănd spune ceva, spune nostalgic:) Da............(Fugarul se uită la ea)..mie mi-e dor de el.....(Fugarul izbucneşte în râs dar fără să râdă şi dă din cap dezaprobator)...nu l-am mai văzut de două zile!
Fugarul: -Hm....eu de două minute......Auzi mamaie nu ştiu pe unde umbli de nu l-ai găsit..........
(văzând că nu-l bagă în seamă se uită atent la ea)
Bătrâna: -......(pe acelaşi ton) Mi-e dor de lăbuţele lui......(fugarul se uită uimit la ea)...de ochişorii lui cei negrii.....de urechiuşele lui cele clăpăuge........şi de codiţa lui cea jucăuşă!
Fugarul: (uimit) Mamaie da' de ce Moş ai nimerit?!
Bătrâna: -(uitându-se urât la el) Nu moş măi.c-a meu a murit de mult....Moşu'!
Fugarul: -(ironic) Aaa...nu ţi-a mai adus nimica şi de-aici ai dedus matale că a murit...sau cum?
Bătrâna: -Da Doamne fereşte, ce să-mi aducă el mie?!! El dacă poate să-mi aducă numai ghemotoace de păr şi (zâmbeşte)....”răhăţăi”!!!
Fugarul: -(râzând ironic) Mamă..........da ce Moş darnic bre mamaie bre.........!!!!
Bătrâna: -(bucuroasă) Da vrei să-ţi arăt ce o să-i dau când îl găsesc?!
Fugarul: -(ironic) I-auzi?!......Te pomeneşti că vrei să-l mituieşti să-ţi mai aducă şi altceva!!
Fugarul: -(văzând ce scoate Bătrâna din plasă sare-n piciore şi nevenindu-i să creadă exclamă:) Damne sfinte!! Da' ce-o să facă Moşu' cu-n os?!
Bătrâna: -Cum ce-o să facă? O să-l roadă!...Hă hă ....şi-ncă cum!!....În două secunde nu-l mai vezi!
Fugarul: -(stupefiat) Mamă da ce Moş hapsân!!! Chiar că n-a mai mâncat nimic”consistent” în ultima vreme! Cum boala o fi aşa gras, nu ştiu?!!
Bătrâna: -( parcă vrând să-l scuze pe Moş) Ei cum.......păru-l face gras. (continuă să se uite in plasă)
Fugarul: -(pe acelaşi ton) Dute bre, de-aicea.......(gesticulând nervos)..se vede de la o poştă că
are „materie primă”...cât pentru 20 de Crăciunuri!!!
Bătrâna: -(îngrijorată) Vai, Doamne...........(se sperie).... hhhhhîîi o fi mâncat aşa de mult de când l-am pierdut?!
Fugarul: -(uimit) Da........cum l-ai pierdut?!
Bătrâna: -(ridicând umerii) Păi cum?!! A rupt lanţul.........(repetă gestul anterior)....dacă-i mare l-a rupt!
Fugarul: -(sărind în picioare şi uitându-se uimit la ea) Auzi!!!!!!!...........(vorbeşte cu faţa spre spectatori).Şi mă facea pe mine pramatie!...(se întoarce cu faţa la Bătrână care continuă să„cotrobăie” prin plasă, se uită la ea scârbit şi spune)...Da ea-l ţinea pe Moş în lanţuri!....(dând din cap şi facându-şi cruce:) Săracu' Moş.....ce tortură!!!
Bătrâna: -(ridicându-şi privirea şi privindu-l calm spune:)...Să ştii....că am ajuns şi eu la concluzia asta!
Fugarul: -(sarcastic) I-auzi!!!!!!
Bătrâna: -(pe acelaşi ton şi dând hotărâtă din cap) Da da........cred că de asta...a fugit!
Fugarul: -(uluit de răspunsul dat spune:) HA........(din nou sarcastic)......i-auzi...(accentuează cuvântul)....crede!!
Bătrâna: -(păstându-şi calmul) Da da.....cred!...(bucuroasă arată din nou osul)...Şi de-asta i-amluat osu' ăsta mare ca să-l ademenesc înapoi!
Fugarul: (speriat de acum de Bătrână spune dându-şi în repetate rânduri palme peste frunte) 9
Doamne fereşte şi păzeşte!!!! (se apropie de ea cu reţinere,-De la ultima replică spusă Bătrâna începe să-şi facă bagajul pentru a pleca, iar când se ridică în piciore este atenţionată de fugar:-)
Auzi....mamaie?.........(se uită la el iar acesta înghite în gol şi ca scăpare inventează)....pe-acolo a luat-o!!!!!! (arată în partea opusă din care a intrat Bătrâna).
Bătrâna: -(uitându-se bucurosă în direcţia în care arată Fugarul, porneşte într-acolo spunând:)
Vai mulţumesc!!!!...........Moşule.........Moşule........iuhuuuu.............unde eşti? .....Am o surpriză pentru tine!!!! Iese din scenă. Fugarul iese fugind pe partea opusă, încă dinainte ca Bătrâna să termine de spus ultima replică.
Cade cortina!
ACTUL II
SCENA I
Scena este luminată parţial. Decorul închipuie, pe fundal un bloc, cu un etaj şi două ferestre. La fiecare fereastră vor sta câte un personaj, care vor apărea la momentul când vor trebui să-şi spună replicile.În faţa blocului se află un copac, iar lângă el, o bancă, prin faţa căreia trece o alee.
La câteva momente de la tragerea cortinei, se va lumina scena astfel încât să dea impresia că este zi. Acest efect poate fi realizat şi cu ajutorul decorului; deasupra blocului poate fi postată o planşă pe care este desenat cerul. Poate fi pus şi un stâlp de iluminat. Intră în scenă un grup de 4 tineri, râzând. (2 fete şi 2 băieţi)
Băiatul 1: -(adresându-se tuturor, dar uitându-se la Fata 1) Aţi văzut cum a reacţionat?! (toţi râd şi vorbesc în acelaşi timp).
Fata 1: -(dând din cap) Îhhî.....(râde).....(adresându-se tuturor)........a fost prea tare!!!
Fata 2: -(continuând pe acelaşi ton) Nu cred că o să se mai ia de-acum de noi!!!
Din afara scenei, din direcţia din care au venit tinerii, se aude o voce de bătrână foarte supărată:
Bătrâna: -Veniţi încoace, nesimţiţilor!!!.....(se aud câteva tropăituri, iar pe replica aceasta intră în scenă:) Vă....arăt eu vouă să vă mai bateţi joc... de o femeie bătrână!
Aceştia auzind-o, se sperie,iar fetele ţipând şi băieţii luându-le de mână, se ascund toţi unde găsesc ascunzătoarea cea mai rapidă.
Bătrâna, se opreşte aproape de intrarea în scenă, uitându-se supărată după fugari. Ţine ameninţător bastonul în mână. Înaintând spre partea opusă celei pe care a intrat în scenă,continuă să se uite supărată în toate părţile şi sprijinindu-se în baston, spune gâfâind:
Bătrâna: -Las' că vă arăt eu vouă! (Dând din cap iese din scenă, mormăind supărată.)
Văzând că Bătrâna a plecat, tinerii izbucnesc în râs,şi ieşind din ascunzătorile lor, iar după un moment euforic, se trântesc toţi pe bancă, băieţii ţinând în braţe fetele.
B2: -(având-o pe F2 în braţe) Bă....cât e glumă-i panaramă........(toţi se opresc din râs şi se uită uimiţi la el)........da totuşi hai să trecem la treabă!!
F2: -(ridicându-se şi uitându-se uimită la el, spune:) Tu, mă....(se apeacă spre el şi izbucneşte în râs, vorbind şi râzând în acelaşi timp:)....tu.(accentuează cuvântul) să treci la treabă?!!
B2: -(uitându-se stupefiat la ea) Da' ce dragă?!.......Adică eu nu-s serios sau cum?!
Ceilalţi îşi coboară capetele, vrând astfel să-şi ascundă zâmbetele ironice. B2 se uită uimit când spre unul când spre altul, şi uitându-se în altă parte şi dând din cap spune supărat:
B2: -Bine că sunteţi voi mă........!!!
Ceilalţi privindu-se ironic, izbucnesc în râs.
B2: -(îngânându-le râsul, însă într-un mod sarcastic, spune:) HA HA HA...ce să-ţi spun..........
(ceilalţi îl privesc zâmbind)..(se lasă pe spate)..uite....mă prăpădesc de râs!!!
F1 şi B1 se abţin cu greu să nu râdă, F1 fiind în continuare în braţele lui B1.Deodată, se aude
un scârţâit de geam, iar la ferestre a II-a din dreapta, iese Dn. Brăiescu, care ţipă la ei:
Dn. Brăiescu: -Ce-i cu gălăgia asta aici........mă?!!
Toţi se întorc spre el uimiţi.
B1: -(dând-o pe F1, jos din braţele sale, se întoarce cu faţa spre Dn. Brăiescu şi uitându-se la
el, spune:) Păi........(face o scurtă pauză în care se uită la prietenii săi, părând că se consultă cu ei,
şi apoi spune:)...am vrea să vă colindăm! (Ceilalţi zâmbesc, fără ca Dn. Brăiescu să observe.)
Dn. Brăiescu: -(cu o figură uimită şi zâmbind spune:) Daaa..?!.(ridicându-şi sprâncenele şi încrucişându-şi mânile spune)....hai să vă aud!
11
Păstrându-şi zâmbetele cei 4 se aliniază pe două rânduri,în faţă fetele şi în spate băieţii.Trăgând aer în piept toţi odată, încep să cânte un colind în limba engleză,(ex Jingle bells), foarte repe-
de şi tare, astfel încât să nu se mare lucru din ceea ce spun.
După ce aceştia termină de cântat, B2 cu o figură ce aparţine unui om fericit, iese din rând, şi
dându-şi căciula jos şi apropiindu-se de marginea blocului, o ţine deschisă în aşa fel încât să pară
că aştaptă ca Dn. Brăiescu să-i arunce ceva înauntru. Ceilalţi îi copie mimica feţei, şi fiind de o parte şi de alta a B2, se uită spre Dn. Brăiescu. Acesta cu o figură stupefiată şi încremenită se uită câteva momente la ei fix, parcă nevenindu-i să-şi creadă urechilor.
B1, văzând că Dn. Brăiescu nu schiţează nici un gest, după un schimb de priviri cu ceilalţi, tuşeşte ca şi cum ar fi vrut să atragă atenţia asupra sa,şi întreabă cu reţinere:
B1: -Ne daţi..............ori nu ne daţi?!
Dn. Brăiescu: -(Stupefiat de întrebarea aceasta, pufnind spune:) Pffft..........ce-ai zis?!
B1: -(cu aceeaşi reţinere, ceilalţi îi copiază mimica) Ne...he......daţi...ori nu..hu ne daţi?!
Dn. Brăiescu: -(pe acelaşi ton:) Da ce să vă dau mă.........??!
După un schimb de priviri mirate, B1 ridicând din umeri vrea să spună ceva, dar este întrerupt
de Dn. Brăiescu, care ridicând mâinile întrebător spune:
Dn. Brăiescu: -Pentru ce să vă dau..............?!
F1: -(pe un ton supărat, mimica feţei ei copiind-o şi ceilalţi) Păi cum pentru ce?.....Pt colind!!
Dn. Brăiescu: -(pe acelaşi ton) Da ce mă ăsta a fost ......(accentueată cuvântul)...un colind?!
F2: -(pe tonul anterior) Da' ce-a fost?
Dn. Brăiescu: -(pe acelaşi ton însă cu o tentă ironică) Asta a fost......(face o pauză ca şi cum
nu şi-ar găsi cuvintele; într-un târziu spune:)....bătaie de joc!! (B1 lasă căciula jos, ceilalţi gesticulează supăraţi) Da...asta a fost!!....(se uită supărat la ei) Cum puteţi da voi...numele de colind.....unei astfel de.....(se bâlbâie).........(făcându-la cu mâna să plece)...Plecaţi de aici cu astfel
de.”colinde”!!!!
Închide geamul supărat.Uimiţi,cei patru se uită unii la alţii câteva momente.B1 spune bătând
cu arătătorul în zona tâmplei:
B1: - Ăsta nu-i întreg la cap! (ceilalţi zâmbesc)...Auzi la el......hm....bătaie de joc!
F2: -Gata măi........lăsaţi asta....haideţi mai bine să dăm o raidă prin mall!!
F1: -(bucuroasă) În sfârşit AER........m-am plictisit de-atâta colindat!
B2: -(pe acelaşi ton) Da.. ce noi mai suntem copii mici să mai colindăm?!
Ies toţi pe partea opusă, în acelaşi mod cum au intrat.
Pentru câteva momente scena rămâne goală.Deodată la fereastra de lângă cea pe care a ieşit
Dn. Brăiescu, iese un băiat. Mimica feţei lui imită un om trist care pare că nu are nici un scop în
viaţă. Poartă ochelari, şi pare la prima vedere un băiat cu un bagaj de cunoştinţe destul de mare,acest lucru putând fi observat datorită limbajului. Stă aplecat pe geam, uitându-se în gol,ca şi cum s-ar uita în departare. Deodată, se aude un tropăit, şi intră bătrâna mormăind în continuare supărată. Stuart când o vede, faţa i se însenineză, şi se pregăteşte să o salute. Când aceasta ajunge în dreptul ferestrei, o salută:
Stuart: -Sărut mâna...doamnă!
Bătrâna: -(tresărind,se opreşte din mormăit şi întorcându-se greoi se uită înspre direcţia
din care a venit) A spus cineva.(se uită în toate părţile)...ceva?!
Stuart: -Aici..........(făcându-i cu mâna).........aici!!
Bătrâna: -(dezorientată total, se uită înspre spectatori, având o privire încruntată) Unde....? Nu te văd!!
Stuart: -(mai tare făcându-i semne mai evidente) Aici..........aici sus!!
Bătrâna: -(se întoarce spre el şi uitându-se în sus spune:) Aha...tu eşti Stuart dragă...(merge
spre bancă şi când ajunge acolo se întoarce spre el şi spune:) Da' de ce te-ai cocoţat acolo?
Stuart: -(zâmbind) Nu m-am cocoţat nicăieri.......sunt în casă!!
Bătrâna: -(dând din cap se întoarce spre plasa ei, însă se răzgândeşte şi întorcându-se spre
Stuart, spune mustrător) Da, da eşti în casă............(se întoarce spre el)...dar coboară-te măi.....să te vadă bunica mai bine!
La câteva momente de la tragerea cortinei, se va lumina scena astfel încât să dea impresia că este zi. Acest efect poate fi realizat şi cu ajutorul decorului; deasupra blocului poate fi postată o planşă pe care este desenat cerul. Poate fi pus şi un stâlp de iluminat. Intră în scenă un grup de 4 tineri, râzând. (2 fete şi 2 băieţi)
Băiatul 1: -(adresându-se tuturor, dar uitându-se la Fata 1) Aţi văzut cum a reacţionat?! (toţi râd şi vorbesc în acelaşi timp).
Fata 1: -(dând din cap) Îhhî.....(râde).....(adresându-se tuturor)........a fost prea tare!!!
Fata 2: -(continuând pe acelaşi ton) Nu cred că o să se mai ia de-acum de noi!!!
Din afara scenei, din direcţia din care au venit tinerii, se aude o voce de bătrână foarte supărată:
Bătrâna: -Veniţi încoace, nesimţiţilor!!!.....(se aud câteva tropăituri, iar pe replica aceasta intră în scenă:) Vă....arăt eu vouă să vă mai bateţi joc... de o femeie bătrână!
Aceştia auzind-o, se sperie,iar fetele ţipând şi băieţii luându-le de mână, se ascund toţi unde găsesc ascunzătoarea cea mai rapidă.
Bătrâna, se opreşte aproape de intrarea în scenă, uitându-se supărată după fugari. Ţine ameninţător bastonul în mână. Înaintând spre partea opusă celei pe care a intrat în scenă,continuă să se uite supărată în toate părţile şi sprijinindu-se în baston, spune gâfâind:
Bătrâna: -Las' că vă arăt eu vouă! (Dând din cap iese din scenă, mormăind supărată.)
Văzând că Bătrâna a plecat, tinerii izbucnesc în râs,şi ieşind din ascunzătorile lor, iar după un moment euforic, se trântesc toţi pe bancă, băieţii ţinând în braţe fetele.
B2: -(având-o pe F2 în braţe) Bă....cât e glumă-i panaramă........(toţi se opresc din râs şi se uită uimiţi la el)........da totuşi hai să trecem la treabă!!
F2: -(ridicându-se şi uitându-se uimită la el, spune:) Tu, mă....(se apeacă spre el şi izbucneşte în râs, vorbind şi râzând în acelaşi timp:)....tu.(accentuează cuvântul) să treci la treabă?!!
B2: -(uitându-se stupefiat la ea) Da' ce dragă?!.......Adică eu nu-s serios sau cum?!
Ceilalţi îşi coboară capetele, vrând astfel să-şi ascundă zâmbetele ironice. B2 se uită uimit când spre unul când spre altul, şi uitându-se în altă parte şi dând din cap spune supărat:
B2: -Bine că sunteţi voi mă........!!!
Ceilalţi privindu-se ironic, izbucnesc în râs.
B2: -(îngânându-le râsul, însă într-un mod sarcastic, spune:) HA HA HA...ce să-ţi spun..........
(ceilalţi îl privesc zâmbind)..(se lasă pe spate)..uite....mă prăpădesc de râs!!!
F1 şi B1 se abţin cu greu să nu râdă, F1 fiind în continuare în braţele lui B1.Deodată, se aude
un scârţâit de geam, iar la ferestre a II-a din dreapta, iese Dn. Brăiescu, care ţipă la ei:
Dn. Brăiescu: -Ce-i cu gălăgia asta aici........mă?!!
Toţi se întorc spre el uimiţi.
B1: -(dând-o pe F1, jos din braţele sale, se întoarce cu faţa spre Dn. Brăiescu şi uitându-se la
el, spune:) Păi........(face o scurtă pauză în care se uită la prietenii săi, părând că se consultă cu ei,
şi apoi spune:)...am vrea să vă colindăm! (Ceilalţi zâmbesc, fără ca Dn. Brăiescu să observe.)
Dn. Brăiescu: -(cu o figură uimită şi zâmbind spune:) Daaa..?!.(ridicându-şi sprâncenele şi încrucişându-şi mânile spune)....hai să vă aud!
11
Păstrându-şi zâmbetele cei 4 se aliniază pe două rânduri,în faţă fetele şi în spate băieţii.Trăgând aer în piept toţi odată, încep să cânte un colind în limba engleză,(ex Jingle bells), foarte repe-
de şi tare, astfel încât să nu se mare lucru din ceea ce spun.
După ce aceştia termină de cântat, B2 cu o figură ce aparţine unui om fericit, iese din rând, şi
dându-şi căciula jos şi apropiindu-se de marginea blocului, o ţine deschisă în aşa fel încât să pară
că aştaptă ca Dn. Brăiescu să-i arunce ceva înauntru. Ceilalţi îi copie mimica feţei, şi fiind de o parte şi de alta a B2, se uită spre Dn. Brăiescu. Acesta cu o figură stupefiată şi încremenită se uită câteva momente la ei fix, parcă nevenindu-i să-şi creadă urechilor.
B1, văzând că Dn. Brăiescu nu schiţează nici un gest, după un schimb de priviri cu ceilalţi, tuşeşte ca şi cum ar fi vrut să atragă atenţia asupra sa,şi întreabă cu reţinere:
B1: -Ne daţi..............ori nu ne daţi?!
Dn. Brăiescu: -(Stupefiat de întrebarea aceasta, pufnind spune:) Pffft..........ce-ai zis?!
B1: -(cu aceeaşi reţinere, ceilalţi îi copiază mimica) Ne...he......daţi...ori nu..hu ne daţi?!
Dn. Brăiescu: -(pe acelaşi ton:) Da ce să vă dau mă.........??!
După un schimb de priviri mirate, B1 ridicând din umeri vrea să spună ceva, dar este întrerupt
de Dn. Brăiescu, care ridicând mâinile întrebător spune:
Dn. Brăiescu: -Pentru ce să vă dau..............?!
F1: -(pe un ton supărat, mimica feţei ei copiind-o şi ceilalţi) Păi cum pentru ce?.....Pt colind!!
Dn. Brăiescu: -(pe acelaşi ton) Da ce mă ăsta a fost ......(accentueată cuvântul)...un colind?!
F2: -(pe tonul anterior) Da' ce-a fost?
Dn. Brăiescu: -(pe acelaşi ton însă cu o tentă ironică) Asta a fost......(face o pauză ca şi cum
nu şi-ar găsi cuvintele; într-un târziu spune:)....bătaie de joc!! (B1 lasă căciula jos, ceilalţi gesticulează supăraţi) Da...asta a fost!!....(se uită supărat la ei) Cum puteţi da voi...numele de colind.....unei astfel de.....(se bâlbâie).........(făcându-la cu mâna să plece)...Plecaţi de aici cu astfel
de.”colinde”!!!!
Închide geamul supărat.Uimiţi,cei patru se uită unii la alţii câteva momente.B1 spune bătând
cu arătătorul în zona tâmplei:
B1: - Ăsta nu-i întreg la cap! (ceilalţi zâmbesc)...Auzi la el......hm....bătaie de joc!
F2: -Gata măi........lăsaţi asta....haideţi mai bine să dăm o raidă prin mall!!
F1: -(bucuroasă) În sfârşit AER........m-am plictisit de-atâta colindat!
B2: -(pe acelaşi ton) Da.. ce noi mai suntem copii mici să mai colindăm?!
Ies toţi pe partea opusă, în acelaşi mod cum au intrat.
Pentru câteva momente scena rămâne goală.Deodată la fereastra de lângă cea pe care a ieşit
Dn. Brăiescu, iese un băiat. Mimica feţei lui imită un om trist care pare că nu are nici un scop în
viaţă. Poartă ochelari, şi pare la prima vedere un băiat cu un bagaj de cunoştinţe destul de mare,acest lucru putând fi observat datorită limbajului. Stă aplecat pe geam, uitându-se în gol,ca şi cum s-ar uita în departare. Deodată, se aude un tropăit, şi intră bătrâna mormăind în continuare supărată. Stuart când o vede, faţa i se însenineză, şi se pregăteşte să o salute. Când aceasta ajunge în dreptul ferestrei, o salută:
Stuart: -Sărut mâna...doamnă!
Bătrâna: -(tresărind,se opreşte din mormăit şi întorcându-se greoi se uită înspre direcţia
din care a venit) A spus cineva.(se uită în toate părţile)...ceva?!
Stuart: -Aici..........(făcându-i cu mâna).........aici!!
Bătrâna: -(dezorientată total, se uită înspre spectatori, având o privire încruntată) Unde....? Nu te văd!!
Stuart: -(mai tare făcându-i semne mai evidente) Aici..........aici sus!!
Bătrâna: -(se întoarce spre el şi uitându-se în sus spune:) Aha...tu eşti Stuart dragă...(merge
spre bancă şi când ajunge acolo se întoarce spre el şi spune:) Da' de ce te-ai cocoţat acolo?
Stuart: -(zâmbind) Nu m-am cocoţat nicăieri.......sunt în casă!!
Bătrâna: -(dând din cap se întoarce spre plasa ei, însă se răzgândeşte şi întorcându-se spre
Stuart, spune mustrător) Da, da eşti în casă............(se întoarce spre el)...dar coboară-te măi.....să te vadă bunica mai bine!
12
Stuart dispare după geamurile camerei lui şi până ajunge jos, bătrâna se aşează pe bancă, şi mormăind, îşi dă la o parte bastonul şi începe să caute ceva în plasă.
Intră Stuart în fugă, având o figură fericită:
Stuart: -(oprindu-se din alergat la intrarea în scenă,spune apropiindu-se de Bătrână)Ce mai faceţi doamna Victoria?
Bătrâna: -(în loc de raspuns Bătrâna se uită cu o figură bucuroasă şi spune zâmbind:)Auzi?
..........Am o nepoată..........(Stuart se scarpină în cap uitându-se în altă parte încurcat)...frumoasă....
de n-ai văzut!!!
Stuart: -(dând din cap) Da........(parcă rămânând fără voce)....mi-aţi mai spus....
Bătrâna: -(care în timpul replicii lui cotrobăie prin plasă, îl întrerupe scoţând o pungă în
care are nişte plăcinte) Ia uite ce am aici....(îi arată punga cu plăcinte).....vrei şi tu?!....(văzând că
nu îndrăzneşte)...Hai că-s foarte bune!....Îs făcute de ea....(dă din cap)...-Stuart ia o plăcintă-
Stuart: -(luând o plăcintă spune încurcat şi cu o voce tremurândă) De cine?
Bătrâna: -(uitându-se încruntată la el spune cu reproş:) Cum de cine?(îşi schimbă tonul în
unul care vrea să arate afecţiunea) De ea....de Venus!
Stuart: -(pe acelaşi ton însă puţin mai accentuat) Şi...cine-i V..V..Venus?
Bătrâna: -(reluându-şi figura de la întrebarea anterioară, spune uitându-se pe deasupra
ochelarilor spune pe un ton sacadat) Venus.....este......nepoata mea! (se uită supărată spre pungă pe care o bagă înapoi în plasă. Văzând că Stuart se uită ruşinat în jos, şi nu îndrăzneşte să mănânce plăcinta spune pe un ton mai domol:) Hai Stuart dragă...........mănâncă plăcinta.........hai!
Stuart: -(văzându-se în imposibilitatea de a mai scăpa, muşca o bucată mică din plăcintă-
în timp ce face asta şi în timp ce mestecă, Bătrâna îl priveşte entuziasmată parcă aşteptând ca acesta să exulte de plăcerea pricinuită de gustul plăcintei-după ce mestecă de câteva ori şi înghite spune, dând din cap:) Da....întradevăr e foaarte bună...(se uită din nou la plăcintă şi figura i se schimbă din nou într-una speriată şi încurcată. Rămânând aproape fără glas, şi scoţând din interiorul plăcintei, ceea ce pare a fi o bucată de hârtie spune:) Da....ce..he e asta?
Bătrâna: -(parcă mai fericită ca oricând bătând din palme spune:) E răvaşul....e răvaşul!
Stuart: -(uitându-se parcă şi mai speriat la bucata de hârtie spune:) Ce-i?!!!
Bătrâna: -(pe acelaşi ton şi repetând aceleaşi gesturi) Citeşte-l............citeşte-l!!! (văzând
că Stuart se uită încurcat la ea spune pe acelaşi ton) Hai hai citeşte-l odată!!!
Stuart: -(revenind parcă din transă se uită din nou la acel bileţel şi foarte uşor parcă
vrând să nu-l atingă, îl desface şi îl citeşte o dată în gând, apoi la îndemnurile Bătrânei care-i face semne să-l citească spune:) „Dragostea adevărată este nemuritoare!”
Bătrâna: -(exultând de bucurie bate din palme şi spune:) Bravo Stuart bravo! (uitându-se
iscoditor la el) Da' ştii de cine-i scrisă?
Stuart: -(încurcat întreabă pe un ton a unui om surprins:) De dumneavoastră?!!!
Bătrâna: -(zâmbind) Nu măi....nu-s eu aşa de deşteaptă! Au îmbătrânit...(dă din cap şi bate cu degetul în dreptul tâmplei) De Venus e scris!...Da da.....Romantică tare..fata asta!.......Asta e pasiunea ei să scrie despre iubire...(priveşte în gol având atât pe faţă cât şi în tonalitatea vocii o tentă melancolică)....despre acel sentiment frumos care caracterizează omul....el fiind un element care-l defineşte pe om!....Are aspiraţii din acestea....de' ca orice tânăr.....care sunt spulberate odată ce visătorul...se confruntă cu realitatea înconjurătoare!...(oftează)..Da ce să-i faci? Aşa e viaţa şi trebuie să o trăim...că doar pe asta o avem...(melancolic)....Ce frumos e să fii tânăr!!
Deodată, din afara scenei se aude o voce de fată care strigă:
-Bunico.....unde eşti.............bunico.........
La auzul strigătului, cei doi tresar iar Bătrâna entuziasmată,se ridică în picioare şi spune:
Bătrâna: -Ea este!..........
Se repetă strigătul, moment în care fata intră în scenă:
Venus: -Bunico.........(intră în scenă, iar când o vede figura i se schimbă din una îngrijorată
în una uşurată)......aici erai bunico......(bătrâna o îmbrăţişează şi o sărută, făcând-o pe Venus să se jeneze,-ea nu-l observă pe Stuart care, de când a intrat în scenă, o priveşte înmărmurit-continuă:)...
hai bunico te aşteaptă toată lumea acasă. Nu vor să mănânce fără tine! 13
Bătrâna: -(care până acum a privit-o ca pe cel mai preţios lucru al ei spune bucuroasă) Hai să-ţi prezint pe cineva....(în acest moment Venus îl vede pe Stuart care îşi menţine poziţia încordată. Bătrâna se întoarce spre el şi spune:) Stuart dragă, ea e Venus...(Venus îi face cu mâna).
...Venus el e Stuart. Un băiat tare drăguţ.(fata îi întinde mâna dar el continuă să se uite încordat la ea. După câteva momente observă că stă cu mâna întinsă şi întinzând-o şi el spune:) Încântat! Îmi pare bine! Dar trebuie să plec.....( Dă drumul mâinii)..ştiţi tre' să merg cu colindul!
Nu mai aşteaptă ca cele două să mai spună ceva şi iese din scenă fugind, pe partea pe care a
intrat, lăsând-o pe Venus mirată de comportomentul acestuia. După ce Stuart pleacă se uită mirată spre Bătrână care păstrându-şi mimica de dinainte spune:
Bătrâna: -E puţin mai timid! Dar stai să-l cunoşti mai bine...(o ia de braţ şi ies din scenă pe
partea opusă).-continuă să vorbească cu Venus până la ieşirea din scenă, însă fără ca spectatorii să înţeleagă ceva-.
Cade cortina!
Stuart dispare după geamurile camerei lui şi până ajunge jos, bătrâna se aşează pe bancă, şi mormăind, îşi dă la o parte bastonul şi începe să caute ceva în plasă.
Intră Stuart în fugă, având o figură fericită:
Stuart: -(oprindu-se din alergat la intrarea în scenă,spune apropiindu-se de Bătrână)Ce mai faceţi doamna Victoria?
Bătrâna: -(în loc de raspuns Bătrâna se uită cu o figură bucuroasă şi spune zâmbind:)Auzi?
..........Am o nepoată..........(Stuart se scarpină în cap uitându-se în altă parte încurcat)...frumoasă....
de n-ai văzut!!!
Stuart: -(dând din cap) Da........(parcă rămânând fără voce)....mi-aţi mai spus....
Bătrâna: -(care în timpul replicii lui cotrobăie prin plasă, îl întrerupe scoţând o pungă în
care are nişte plăcinte) Ia uite ce am aici....(îi arată punga cu plăcinte).....vrei şi tu?!....(văzând că
nu îndrăzneşte)...Hai că-s foarte bune!....Îs făcute de ea....(dă din cap)...-Stuart ia o plăcintă-
Stuart: -(luând o plăcintă spune încurcat şi cu o voce tremurândă) De cine?
Bătrâna: -(uitându-se încruntată la el spune cu reproş:) Cum de cine?(îşi schimbă tonul în
unul care vrea să arate afecţiunea) De ea....de Venus!
Stuart: -(pe acelaşi ton însă puţin mai accentuat) Şi...cine-i V..V..Venus?
Bătrâna: -(reluându-şi figura de la întrebarea anterioară, spune uitându-se pe deasupra
ochelarilor spune pe un ton sacadat) Venus.....este......nepoata mea! (se uită supărată spre pungă pe care o bagă înapoi în plasă. Văzând că Stuart se uită ruşinat în jos, şi nu îndrăzneşte să mănânce plăcinta spune pe un ton mai domol:) Hai Stuart dragă...........mănâncă plăcinta.........hai!
Stuart: -(văzându-se în imposibilitatea de a mai scăpa, muşca o bucată mică din plăcintă-
în timp ce face asta şi în timp ce mestecă, Bătrâna îl priveşte entuziasmată parcă aşteptând ca acesta să exulte de plăcerea pricinuită de gustul plăcintei-după ce mestecă de câteva ori şi înghite spune, dând din cap:) Da....întradevăr e foaarte bună...(se uită din nou la plăcintă şi figura i se schimbă din nou într-una speriată şi încurcată. Rămânând aproape fără glas, şi scoţând din interiorul plăcintei, ceea ce pare a fi o bucată de hârtie spune:) Da....ce..he e asta?
Bătrâna: -(parcă mai fericită ca oricând bătând din palme spune:) E răvaşul....e răvaşul!
Stuart: -(uitându-se parcă şi mai speriat la bucata de hârtie spune:) Ce-i?!!!
Bătrâna: -(pe acelaşi ton şi repetând aceleaşi gesturi) Citeşte-l............citeşte-l!!! (văzând
că Stuart se uită încurcat la ea spune pe acelaşi ton) Hai hai citeşte-l odată!!!
Stuart: -(revenind parcă din transă se uită din nou la acel bileţel şi foarte uşor parcă
vrând să nu-l atingă, îl desface şi îl citeşte o dată în gând, apoi la îndemnurile Bătrânei care-i face semne să-l citească spune:) „Dragostea adevărată este nemuritoare!”
Bătrâna: -(exultând de bucurie bate din palme şi spune:) Bravo Stuart bravo! (uitându-se
iscoditor la el) Da' ştii de cine-i scrisă?
Stuart: -(încurcat întreabă pe un ton a unui om surprins:) De dumneavoastră?!!!
Bătrâna: -(zâmbind) Nu măi....nu-s eu aşa de deşteaptă! Au îmbătrânit...(dă din cap şi bate cu degetul în dreptul tâmplei) De Venus e scris!...Da da.....Romantică tare..fata asta!.......Asta e pasiunea ei să scrie despre iubire...(priveşte în gol având atât pe faţă cât şi în tonalitatea vocii o tentă melancolică)....despre acel sentiment frumos care caracterizează omul....el fiind un element care-l defineşte pe om!....Are aspiraţii din acestea....de' ca orice tânăr.....care sunt spulberate odată ce visătorul...se confruntă cu realitatea înconjurătoare!...(oftează)..Da ce să-i faci? Aşa e viaţa şi trebuie să o trăim...că doar pe asta o avem...(melancolic)....Ce frumos e să fii tânăr!!
Deodată, din afara scenei se aude o voce de fată care strigă:
-Bunico.....unde eşti.............bunico.........
La auzul strigătului, cei doi tresar iar Bătrâna entuziasmată,se ridică în picioare şi spune:
Bătrâna: -Ea este!..........
Se repetă strigătul, moment în care fata intră în scenă:
Venus: -Bunico.........(intră în scenă, iar când o vede figura i se schimbă din una îngrijorată
în una uşurată)......aici erai bunico......(bătrâna o îmbrăţişează şi o sărută, făcând-o pe Venus să se jeneze,-ea nu-l observă pe Stuart care, de când a intrat în scenă, o priveşte înmărmurit-continuă:)...
hai bunico te aşteaptă toată lumea acasă. Nu vor să mănânce fără tine! 13
Bătrâna: -(care până acum a privit-o ca pe cel mai preţios lucru al ei spune bucuroasă) Hai să-ţi prezint pe cineva....(în acest moment Venus îl vede pe Stuart care îşi menţine poziţia încordată. Bătrâna se întoarce spre el şi spune:) Stuart dragă, ea e Venus...(Venus îi face cu mâna).
...Venus el e Stuart. Un băiat tare drăguţ.(fata îi întinde mâna dar el continuă să se uite încordat la ea. După câteva momente observă că stă cu mâna întinsă şi întinzând-o şi el spune:) Încântat! Îmi pare bine! Dar trebuie să plec.....( Dă drumul mâinii)..ştiţi tre' să merg cu colindul!
Nu mai aşteaptă ca cele două să mai spună ceva şi iese din scenă fugind, pe partea pe care a
intrat, lăsând-o pe Venus mirată de comportomentul acestuia. După ce Stuart pleacă se uită mirată spre Bătrână care păstrându-şi mimica de dinainte spune:
Bătrâna: -E puţin mai timid! Dar stai să-l cunoşti mai bine...(o ia de braţ şi ies din scenă pe
partea opusă).-continuă să vorbească cu Venus până la ieşirea din scenă, însă fără ca spectatorii să înţeleagă ceva-.
Cade cortina!
SCENA II
Pe scenă semiîntuneric. După ridicarea cortinei se va lumina scena astfel încât să dea impresia că este zi. Decorul este acelaşi. Intră un domn îmbrăcat foarte elegant, cu un costum cu cravată, şi un palton de culoare închisă. Intră în scenă vorbind aprins cu cineva la telefonul mobil.
La prima vedere pare a fi un om de afaceri. Mimica feţei lui este cea a unui om care încearcă din răsputeri să se scuze. Prima replică se aude de undeva din afara scenei, urmând apoi ca ea să fie continuată la intrarea în scenă a personajului.
Personajul 1: -(din afara scenei) Da dragă...
te înţeleg....(intră în scenă).....perfect...dar ........(face câţiva paşi spre marginea scenei şi se uită la spectatori ca şi cum s-ar uita în depărtare, şi oftând spune:)...te rog să nu mă părăseşti......(are figura unui om disperat).....îţi promit că asta e ultima dată......da scumpi ştiu......(îşi pune mâna în cap)......ştiu că e Crăcinul dar ce să fac......e o întâlnire importantă........(se opreşte lasă telefonul de la ureche şi gesticulează, dând de înţeles că ar vrea să strige la cer; duce telefonul la ureche şi continuă:)...uite îţi promit că nu durează mult.......ştiu scumpi ştiu....da .....ştiu că aşa am spus de fiecare dată dar.....(merge spre bancă şi se aşează supărat continuând să vorbească la telefon)...ba cum să nu vă iubesc......da scumpi ştiu ......da ştiu că de două zile n-am mai venit pe-acasă da ce să fac....înşelege şi tu că am fost ocupat.......(speriat)....te rog să nu ţipi aşa.......ba cum să nu ştiu cum arată Mihăiţă?...........da scumpi şi mie mi-e dor de el.....(se ridică în picioare)....scumpi ştiu.....ştiu că nu l-am mai văzut de o săptămână dar............(repede)......nu nu nu te rog să nu închizi.......scumpi?.........(se uită la ecranul telefonului)..........(se uită în sus ca şi cum ar striga la divinitate)......Cine m-o fi pus să mă însor!!!!
Se aşează abătut pe bancă şi îşi pune mâinile pe faţă ca şi cum ar fi foarte supărat. Deodată sună telefonul. Personajul tresare şi uitându-se la ecran răspunde având o figură a unui om supărat: -Da.......da vin imediat! Iese pe partea opusă celei pe care a intrat, păstrându-şi mimica.
Pentru câteva momente scena este goală.
Deodată, pe fundalul unei melodii melancolice în primă fază, apoi după intrarea majorităţii
personajelor schimbându-se într-una cu un ritm alert, intră un domn îmbrăcat normal care are un coş de supermarchet plin cu cadouri. El are o figură de om stresat; se uită pe o hârtie pe care pare că are notată o listă. Pe fundalul unei melodii melancolice, vorbeşte repede fără ca spectatorii să înţeleagă ceva din ceea ce spune. Melodia se dă la un nivel mic care să permită ca auditorii să înţeleagă ceea ce spune Pesonajul 2 care se opreşte în faţa băncii şi începe să se uite pe listă comfruntând-o cu ceea ce are în coş. Vorbeşte repede, glasul tremurându-i din când în când.
Personajul 2: -Păpuşi Barbie......(le caută în coş)......aha......aici!.......(respiră greu ca şi cum ar veni după un efort mare)....Maşini teleghidate............3...........(le ia pe fiecare şi spune ţinându-le
în mână:).....cu manevrabilitate de la 20 metri............cu telecomandă cu senzori..........cu motor............(oftează)..............lănţişor de aur............colecţie de filme poliţiste..........(supărat mototoleşte hârtia şi spune supărat)..........Ahhhhh..............nu se mai termină odată................(deodată melodia de pe fundal se schimbă într-una care are un ritm alert, vrând parcă să arate starea de spirit a Pers.2. Atunci când acesta aude melodia se sperie şi începe să se uite în toate părţile vrând parcă să se ascundă undeva. Volumul melodiei fiind dat mai tare, pe măsură ce personajele vor intra, Pesonajul 2 va ţipa în repetate rânduri speriat fiind de ei. Personajele care intră sunt de diferite vârste de la copii, pâna la bătrâne. Ei sunt îmbrăcaţi normal
părând să-l bântuie pe personaj, care având o figură terifiată începe să strige la ei şi spunând în repetate rânduri: -Lăsaţi-mă în pace............luaţi-le............sunt ale voastre............luaţi-le........numai să mă lăsaţi în pace odată..............; ia cadourile şi le aruncă în fiecare personaj în parte. Aceştia prinzându-le şi mimica feţei li se schimbă din una supărată, în una fericită că au primit ceea ce au vrut. După ce au luat cadourile ies la fel cum au intrat. Văzându-se singur, muzica oprindu-se brusc, P2 înţepeneşte uitându-se uluit la spectatori parcă rămas fiind fără putere şi mai ales fără cuvinte. După câteva momente în care nu s-a mişcat, P2 tresare părcă revenindu-şi dintr-un şoc, se uită spre coş, şi supărându-se îl împige cu putere, scoţându-l astfel afară din scenă.
La prima vedere pare a fi un om de afaceri. Mimica feţei lui este cea a unui om care încearcă din răsputeri să se scuze. Prima replică se aude de undeva din afara scenei, urmând apoi ca ea să fie continuată la intrarea în scenă a personajului.
Personajul 1: -(din afara scenei) Da dragă...
te înţeleg....(intră în scenă).....perfect...dar ........(face câţiva paşi spre marginea scenei şi se uită la spectatori ca şi cum s-ar uita în depărtare, şi oftând spune:)...te rog să nu mă părăseşti......(are figura unui om disperat).....îţi promit că asta e ultima dată......da scumpi ştiu......(îşi pune mâna în cap)......ştiu că e Crăcinul dar ce să fac......e o întâlnire importantă........(se opreşte lasă telefonul de la ureche şi gesticulează, dând de înţeles că ar vrea să strige la cer; duce telefonul la ureche şi continuă:)...uite îţi promit că nu durează mult.......ştiu scumpi ştiu....da .....ştiu că aşa am spus de fiecare dată dar.....(merge spre bancă şi se aşează supărat continuând să vorbească la telefon)...ba cum să nu vă iubesc......da scumpi ştiu ......da ştiu că de două zile n-am mai venit pe-acasă da ce să fac....înşelege şi tu că am fost ocupat.......(speriat)....te rog să nu ţipi aşa.......ba cum să nu ştiu cum arată Mihăiţă?...........da scumpi şi mie mi-e dor de el.....(se ridică în picioare)....scumpi ştiu.....ştiu că nu l-am mai văzut de o săptămână dar............(repede)......nu nu nu te rog să nu închizi.......scumpi?.........(se uită la ecranul telefonului)..........(se uită în sus ca şi cum ar striga la divinitate)......Cine m-o fi pus să mă însor!!!!
Se aşează abătut pe bancă şi îşi pune mâinile pe faţă ca şi cum ar fi foarte supărat. Deodată sună telefonul. Personajul tresare şi uitându-se la ecran răspunde având o figură a unui om supărat: -Da.......da vin imediat! Iese pe partea opusă celei pe care a intrat, păstrându-şi mimica.
Pentru câteva momente scena este goală.
Deodată, pe fundalul unei melodii melancolice în primă fază, apoi după intrarea majorităţii
personajelor schimbându-se într-una cu un ritm alert, intră un domn îmbrăcat normal care are un coş de supermarchet plin cu cadouri. El are o figură de om stresat; se uită pe o hârtie pe care pare că are notată o listă. Pe fundalul unei melodii melancolice, vorbeşte repede fără ca spectatorii să înţeleagă ceva din ceea ce spune. Melodia se dă la un nivel mic care să permită ca auditorii să înţeleagă ceea ce spune Pesonajul 2 care se opreşte în faţa băncii şi începe să se uite pe listă comfruntând-o cu ceea ce are în coş. Vorbeşte repede, glasul tremurându-i din când în când.
Personajul 2: -Păpuşi Barbie......(le caută în coş)......aha......aici!.......(respiră greu ca şi cum ar veni după un efort mare)....Maşini teleghidate............3...........(le ia pe fiecare şi spune ţinându-le
în mână:).....cu manevrabilitate de la 20 metri............cu telecomandă cu senzori..........cu motor............(oftează)..............lănţişor de aur............colecţie de filme poliţiste..........(supărat mototoleşte hârtia şi spune supărat)..........Ahhhhh..............nu se mai termină odată................(deodată melodia de pe fundal se schimbă într-una care are un ritm alert, vrând parcă să arate starea de spirit a Pers.2. Atunci când acesta aude melodia se sperie şi începe să se uite în toate părţile vrând parcă să se ascundă undeva. Volumul melodiei fiind dat mai tare, pe măsură ce personajele vor intra, Pesonajul 2 va ţipa în repetate rânduri speriat fiind de ei. Personajele care intră sunt de diferite vârste de la copii, pâna la bătrâne. Ei sunt îmbrăcaţi normal
părând să-l bântuie pe personaj, care având o figură terifiată începe să strige la ei şi spunând în repetate rânduri: -Lăsaţi-mă în pace............luaţi-le............sunt ale voastre............luaţi-le........numai să mă lăsaţi în pace odată..............; ia cadourile şi le aruncă în fiecare personaj în parte. Aceştia prinzându-le şi mimica feţei li se schimbă din una supărată, în una fericită că au primit ceea ce au vrut. După ce au luat cadourile ies la fel cum au intrat. Văzându-se singur, muzica oprindu-se brusc, P2 înţepeneşte uitându-se uluit la spectatori parcă rămas fiind fără putere şi mai ales fără cuvinte. După câteva momente în care nu s-a mişcat, P2 tresare părcă revenindu-şi dintr-un şoc, se uită spre coş, şi supărându-se îl împige cu putere, scoţându-l astfel afară din scenă.
15
Deodată se stinge lumina pe scenă, fiind lăsat doar un reflector, care este poziţionat pe P2.
Acesta cade în genunchi, având figura şi comportamentul unui om disperat care se confruntă cu o situaţie de criză din care nu poate scăpa. Gesticulând nervos,şi din când în când ţipând spune uitându-se spre spectatori ca şi cum ar vorbi cu cineva pe care doar el îl poate vedea. Spune:
Personajul 2: -De ce?!!!!!!!.................De ce trebuie să suportăm........asuprirea asta?!!!!!!!!....
(pe un ton mai potolit).......Unde este?..........(gesticulează ca şi cum l-ar avea în mână)............acea rază de speranţă?!................Acea undă de linişte?!..................(pe un ton din ce în ce mai liniştit).......
Unde este acel sentiment..............(îşi sterge sudoarea de pe frunte cu mâneca)...........acel sentiment.
..........(vocea i se stinge treptat, cade ca şi cum ar fi adormit; mai repetă odată fără să reuşească însă să termine ce are de spus)..........acel sentiment de ...................
Deodată pe o melodie cu un ritm care să inducă spectatorilor ideea de nesiguranţă, intră în scenă, din toate părţile un grup de personaje care seamănă cu nişte fiinţe „ale răului”. Sunt îmbrăcate în negru dar atunci când vor intra o lumină slabă va lumina scena, astfel încât spectatorii să observe intrarea lor. Reflectorul de pe P2 va fi stins până la ieşirea din scenă a personajelor „rele”. Ele cară ceea ce pare a fi componentele unei „cuşti”. Ele se strâng în jurul P2 şi asambleză cuşca, făcându-l astfel pe acesta captiv al ei. Cât timp sunt pe scenă personajele, gesticulează spre spectatori, ca şi cum ar vrea să-i bage şi pe ei în cuşcă. După ce asamblează cuşca, ies în acelaşi mod cum au intrat. Pe tot parcursul asamblării scenei, mimica feţelor lor este una a celor care sunt fericiţi că au reuşit ce şi-au propus. Ei pot râde ironic atât timp cât sunt în scenă.
Deodată melodia se opreşte brusc şi începe una cu un ritm liniştitor ( de exemplu Celine Dion-Ave Maria, sau o melodie bizantină instrumentală sau corală). Toată scena se întunecă brusc; se aud strigătele înfricoşate ale demonilor.
Deodată îşi face apariţia un înger (un reflector poziţionat pe el) care printr-un semn al mâinii îndeparteaza demonii, aceştia fugind care încotro; merge încet şi se opreşte lângă P2, dezasamblează cuşca şi se opreşte uitându-se la el. (După ce cuşca este dezasamblată un reflector este poziţionat pe P2).
Sonorul este dat mai încet, melodia auzindu-se acum în fundal, îngerul cu o voce puternică, dar liniştitoare, spune parcă vorbind cu P2 (încet încet acesta se trezeşte şi ridicându-se în fund se uita uimit la înger):
Îngerul: -''Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!''-Luca 2/14- (pauză scurtă) ....Iată, omule, în această zi, Domnul S-a milostivit de tine......pentru că şi tu ţi-ai adus aminte de El......am fost trimis sa te eliberez....(gesticulează spre P2 parcă i-ar fi trimis ceva in zbor , se poate marca acest fapt printr-un sunet ca un clinchet de clopoţel) ....De aceea eu îţi zic: BUCURA-TE!.....simte sarbatoarea Crăciunului liber.......du-te şi bucură-i şi pe alţii cu bucuria ta.......(Îngerul dispare-reflectorul de pe el se stinge iar scena este întunecată-rămâne doar P2 care radiind de bucurie spune în gura mare:)
Persinajul 2: -MULŢUMESC.......MULŢUMESC......aşa o să fac.....(iese fugind din scena)....MULŢUMEEEEEEEEEESC........................
Cade cortina!
16
Deodată se stinge lumina pe scenă, fiind lăsat doar un reflector, care este poziţionat pe P2.
Acesta cade în genunchi, având figura şi comportamentul unui om disperat care se confruntă cu o situaţie de criză din care nu poate scăpa. Gesticulând nervos,şi din când în când ţipând spune uitându-se spre spectatori ca şi cum ar vorbi cu cineva pe care doar el îl poate vedea. Spune:
Personajul 2: -De ce?!!!!!!!.................De ce trebuie să suportăm........asuprirea asta?!!!!!!!!....
(pe un ton mai potolit).......Unde este?..........(gesticulează ca şi cum l-ar avea în mână)............acea rază de speranţă?!................Acea undă de linişte?!..................(pe un ton din ce în ce mai liniştit).......
Unde este acel sentiment..............(îşi sterge sudoarea de pe frunte cu mâneca)...........acel sentiment.
..........(vocea i se stinge treptat, cade ca şi cum ar fi adormit; mai repetă odată fără să reuşească însă să termine ce are de spus)..........acel sentiment de ...................
Deodată pe o melodie cu un ritm care să inducă spectatorilor ideea de nesiguranţă, intră în scenă, din toate părţile un grup de personaje care seamănă cu nişte fiinţe „ale răului”. Sunt îmbrăcate în negru dar atunci când vor intra o lumină slabă va lumina scena, astfel încât spectatorii să observe intrarea lor. Reflectorul de pe P2 va fi stins până la ieşirea din scenă a personajelor „rele”. Ele cară ceea ce pare a fi componentele unei „cuşti”. Ele se strâng în jurul P2 şi asambleză cuşca, făcându-l astfel pe acesta captiv al ei. Cât timp sunt pe scenă personajele, gesticulează spre spectatori, ca şi cum ar vrea să-i bage şi pe ei în cuşcă. După ce asamblează cuşca, ies în acelaşi mod cum au intrat. Pe tot parcursul asamblării scenei, mimica feţelor lor este una a celor care sunt fericiţi că au reuşit ce şi-au propus. Ei pot râde ironic atât timp cât sunt în scenă.
Deodată melodia se opreşte brusc şi începe una cu un ritm liniştitor ( de exemplu Celine Dion-Ave Maria, sau o melodie bizantină instrumentală sau corală). Toată scena se întunecă brusc; se aud strigătele înfricoşate ale demonilor.
Deodată îşi face apariţia un înger (un reflector poziţionat pe el) care printr-un semn al mâinii îndeparteaza demonii, aceştia fugind care încotro; merge încet şi se opreşte lângă P2, dezasamblează cuşca şi se opreşte uitându-se la el. (După ce cuşca este dezasamblată un reflector este poziţionat pe P2).
Sonorul este dat mai încet, melodia auzindu-se acum în fundal, îngerul cu o voce puternică, dar liniştitoare, spune parcă vorbind cu P2 (încet încet acesta se trezeşte şi ridicându-se în fund se uita uimit la înger):
Îngerul: -''Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!''-Luca 2/14- (pauză scurtă) ....Iată, omule, în această zi, Domnul S-a milostivit de tine......pentru că şi tu ţi-ai adus aminte de El......am fost trimis sa te eliberez....(gesticulează spre P2 parcă i-ar fi trimis ceva in zbor , se poate marca acest fapt printr-un sunet ca un clinchet de clopoţel) ....De aceea eu îţi zic: BUCURA-TE!.....simte sarbatoarea Crăciunului liber.......du-te şi bucură-i şi pe alţii cu bucuria ta.......(Îngerul dispare-reflectorul de pe el se stinge iar scena este întunecată-rămâne doar P2 care radiind de bucurie spune în gura mare:)
Persinajul 2: -MULŢUMESC.......MULŢUMESC......aşa o să fac.....(iese fugind din scena)....MULŢUMEEEEEEEEEESC........................
Cade cortina!
16
SCENA III
Acelaşi. Deodată intră Fugarul cu o coasă în spate. Mimica feţei este una degajată, parcă nu îl deranjează nimic pe lumea asta. Este îmbrăcat la fel ca data trecută. Intră în scenă fredonând ceva......(Gingle bells de exemplu)...se opreşte în mijlocul scenei şi uitându-se spre spectatori spune:
Fugarul: -Hai să vă zic o poveste.....(întrebător spre spectatori).....Vreţi?....(Fără să aştepte un răspuns, înaintează câţiva paşi şi parcă jucând rolul personajului din poveste spune, având mimica feţei una ironică:).......Şi era 5 dimineaţa.......(pauză,face cu ochiul si pe un ton mândru spune ironic)....COSAM......(se face că coseşte şi spune:)....Hâştiii......Hâştiii......(râde si face semn cu capul spre partea scenei de unde va veni următorul personaj).
Face de doua ori gestul apoi punându-şi coasa în spate merge agale mai departe fredonând aceeaşi melodie. Deodată se aud zgomote puternice si strigăte care devin din ce în ce mai puternice pe măsura ce personajul se apropie. Din afara se aud vorbe:....UNDE E?...ÎL PRIND EU!....Fugarul încremeneşte de frică şi se uită în toate părţile speriat. Se panichează dar nu mai apucă să fugă pentru că în scenă foarte nervos intră Dn. Brăiescu care când îl vede cu o voce terifiantă şi cu o figură de om nebun, venele gâtului văzându-se foarte bine, spune repezindu-se la el:
Dn. Brăiescu: -TE MĂNÂNC MĂ........TE MĂNÂNC!!!!!!!!......(Fuge spre el dar nu-l prinde pentru că acesta lasă coasa şi fuge de el învârtindu-l prin toată scena....acesta repetă de mai multe ori:.....TE MĂNÂNC.....cu fulgi cu tot!!!!!!!!!!!!...............Fugarul iese prin partea dreaptă a scenei şi Dn. Brăiescu după el......după ce se aud zgomote repetate şi văicăreli precum:. ......AU......GATA ...GATA....Văleuuu NU LA FAŢĂ......Dn. Brăiescu revine în scenă cu o figură terifiantă dar mulţumită ţinăndu-l pe Fugar după gât-acesta zâmbeşte îngrozit-şi spune: HEHE....nenică.....acu ştii să şi furi ai?......las că te...(se apleacă şi ia coasa).....cosesc eu de nu-ţi mai trebuie coasă in veci......(iese cu el prin partea opusă a scenei).
După câteva momente de linişte din spatele scenei se aud râsete, şi intră cei patru tineri, B2 fiind în mijlocul lor şi făcându-i pe ceilalţi să râdă spune:
Băiatul 2: -(gesticulează vrând să arate întocmai acţiunile pe care le povesteşte)....wă şi era Zaharia.......dementul ăla.......mă şi mergea românul...(se strâmbă ca şi cum ar âncerca sa-şi aducă aminte ceva foarte important)....cu 180 mă....(râd toţi).....cu Loganu pe European......(gesticulează ca şi cum s-ar afla într-o maşină)....brrrrrrmmmmmmmm....brmmmm..........(se agită din ce în ce mai tare)...eu în dreapta lui....îmi ziceam ultimele rugăciuni.......mă şi deodată......văleuuuuu.......2 tiruri veneau pe contrasens cu viteză......(din ce în ce cu mai multă tarie).....mă ce-i de făcut.............. .......(gesticulează imitând acţiunile povestite).......mă şi deodată Zaharia.....trage frâna de mână şi volanu tare spre stânga........şii IUUUUUUUUUUUUU........ne învârtim de 3 ori pe şosea....(se învârte şi el)....după ce ne oprim o ia inapoi.....nici nu ştiu cum de-o luato aşa repede...cred co pornit direct cu a 3-a.......(râd cu toţii în hohote, la fiecare pauză din povestire de asemenirâd puternic, la sfârşitul râsetelor B2 continuă:).....Deci eram toţi pe jos......câte dume a scos ăsta......(gesticulează ca şi cum ar conduce un tractor).....mergea băiatu colo pe munte cu tractoraşu.... brrrrmmmm.... brrrmmmmm.... cu a 4-a...(pauză scurtă, izbucneşte în râs şi spune cu tarie)...în MARŞALIER...... (râd toţi aproape ţinându-se de burtă)......-continuă gesticulând şi spune ironic- taticu mergea cu tractoraşu cu 160 prin brazdă......(râd cu toţii prelungit; după ce se mai liniştesc B1 spune:)
Băiatul 1: -(dând din cap)....da frate.....greu cu ăştia....mint de-ngheaţă apele ca să se arate cu ceva mai buni decât alţii....ăştia n-au identitate.....(ceilalţi aprobă râzând).
Intră Stuart abătut.....ceilalţi îl observă şi chicotesc, F2 se apropie de el, şi cu o atitudine prin care încearcă să flirteze spune:
Fugarul: -Hai să vă zic o poveste.....(întrebător spre spectatori).....Vreţi?....(Fără să aştepte un răspuns, înaintează câţiva paşi şi parcă jucând rolul personajului din poveste spune, având mimica feţei una ironică:).......Şi era 5 dimineaţa.......(pauză,face cu ochiul si pe un ton mândru spune ironic)....COSAM......(se face că coseşte şi spune:)....Hâştiii......Hâştiii......(râde si face semn cu capul spre partea scenei de unde va veni următorul personaj).
Face de doua ori gestul apoi punându-şi coasa în spate merge agale mai departe fredonând aceeaşi melodie. Deodată se aud zgomote puternice si strigăte care devin din ce în ce mai puternice pe măsura ce personajul se apropie. Din afara se aud vorbe:....UNDE E?...ÎL PRIND EU!....Fugarul încremeneşte de frică şi se uită în toate părţile speriat. Se panichează dar nu mai apucă să fugă pentru că în scenă foarte nervos intră Dn. Brăiescu care când îl vede cu o voce terifiantă şi cu o figură de om nebun, venele gâtului văzându-se foarte bine, spune repezindu-se la el:
Dn. Brăiescu: -TE MĂNÂNC MĂ........TE MĂNÂNC!!!!!!!!......(Fuge spre el dar nu-l prinde pentru că acesta lasă coasa şi fuge de el învârtindu-l prin toată scena....acesta repetă de mai multe ori:.....TE MĂNÂNC.....cu fulgi cu tot!!!!!!!!!!!!...............Fugarul iese prin partea dreaptă a scenei şi Dn. Brăiescu după el......după ce se aud zgomote repetate şi văicăreli precum:. ......AU......GATA ...GATA....Văleuuu NU LA FAŢĂ......Dn. Brăiescu revine în scenă cu o figură terifiantă dar mulţumită ţinăndu-l pe Fugar după gât-acesta zâmbeşte îngrozit-şi spune: HEHE....nenică.....acu ştii să şi furi ai?......las că te...(se apleacă şi ia coasa).....cosesc eu de nu-ţi mai trebuie coasă in veci......(iese cu el prin partea opusă a scenei).
După câteva momente de linişte din spatele scenei se aud râsete, şi intră cei patru tineri, B2 fiind în mijlocul lor şi făcându-i pe ceilalţi să râdă spune:
Băiatul 2: -(gesticulează vrând să arate întocmai acţiunile pe care le povesteşte)....wă şi era Zaharia.......dementul ăla.......mă şi mergea românul...(se strâmbă ca şi cum ar âncerca sa-şi aducă aminte ceva foarte important)....cu 180 mă....(râd toţi).....cu Loganu pe European......(gesticulează ca şi cum s-ar afla într-o maşină)....brrrrrrmmmmmmmm....brmmmm..........(se agită din ce în ce mai tare)...eu în dreapta lui....îmi ziceam ultimele rugăciuni.......mă şi deodată......văleuuuuu.......2 tiruri veneau pe contrasens cu viteză......(din ce în ce cu mai multă tarie).....mă ce-i de făcut.............. .......(gesticulează imitând acţiunile povestite).......mă şi deodată Zaharia.....trage frâna de mână şi volanu tare spre stânga........şii IUUUUUUUUUUUUU........ne învârtim de 3 ori pe şosea....(se învârte şi el)....după ce ne oprim o ia inapoi.....nici nu ştiu cum de-o luato aşa repede...cred co pornit direct cu a 3-a.......(râd cu toţii în hohote, la fiecare pauză din povestire de asemenirâd puternic, la sfârşitul râsetelor B2 continuă:).....Deci eram toţi pe jos......câte dume a scos ăsta......(gesticulează ca şi cum ar conduce un tractor).....mergea băiatu colo pe munte cu tractoraşu.... brrrrmmmm.... brrrmmmmm.... cu a 4-a...(pauză scurtă, izbucneşte în râs şi spune cu tarie)...în MARŞALIER...... (râd toţi aproape ţinându-se de burtă)......-continuă gesticulând şi spune ironic- taticu mergea cu tractoraşu cu 160 prin brazdă......(râd cu toţii prelungit; după ce se mai liniştesc B1 spune:)
Băiatul 1: -(dând din cap)....da frate.....greu cu ăştia....mint de-ngheaţă apele ca să se arate cu ceva mai buni decât alţii....ăştia n-au identitate.....(ceilalţi aprobă râzând).
Intră Stuart abătut.....ceilalţi îl observă şi chicotesc, F2 se apropie de el, şi cu o atitudine prin care încearcă să flirteze spune:
17
Fata 2: -Ce faci Stuart?...Ţi-a fost dor de mine?...(ceilalţi chicotesc)....-Stuart se uită la ea cu o privire pierdută şi apoi îşi continuă drumul spre mijlocul scenei....F2 când vede asta îl abordează din nou, încercând parcă să fie drăgălaşă-Hai Stuart.....nu te mai preface.....sau vrei un pupic să-ţi treacă supărarea?....-Stuart repetă aceleaşi gesturi de mai înainte-F2 se enervează şi spune:-Da bine.....du-te la mămica şi spune-i că o fată rea s-a luat de tine.....(se întoarce înapoi la grup şi ies toţi din scenă râzând).
Stuart se aşează supărat pe bancă şi se uită spre spectatori ca şi cum s-ar uita în depărtare. Deodată de departe se aude vocea lui Venus:
Venus: -Bunico....unde eşti?........(Stuart nu schiţează nici un gest, când fata intră în scenă, Stuart se ridică repede de pe bancă şi se uită uimit la ea. Aceasta când îl vede, se îndreaptă bucuroasă spre el şi prinzându-l de mână spune:) Ce faci?.....n-ai văzut-o pe bunica mea?..(îi zămbeşte).
Stuart: -(terifiat îşi trage mâna din strânsoarea fetei şi spune încordat:)....nu....n-am văzut-o.....ştii ceva.....trebuie să plec....(iese fugind din scenă).
Venus: -(uimită strigă după el).....Stuart stai......(parcă nevenindu-i să creadă se aşează pe bancă şi începe să plângă, ascunzându-şi faţa în palme).
Intră Batrâna prin spatele scenei, la fel ca până acum mestecând şi vorbind singură. Se opreşte însă când o vede pe Venus plângând, merge drăgăstoasă lângă ea şi-i spune:
Bătrâna: -lasă fata mamii...că trece...aşa e sentimentul ăsta.....(melancolic)....frumos şi dureros....
toţi trecem prin el...vrem nu vrem.....(o mângâie cu duioşie).
Venus: (cu ochii înlăcrimaţi se uită la ea şi spune).....Dar de unde ştii de ce plâng?
Bătrâna: -(zâmbind se uită la ea pe deasupra ochelarilor şi spune:) Te cunosc ....fata mamii....de când erai atâtica....(gesticulează).....eu te-am crescut....e legătură între noi....o legatură de sânge şi mai mult decât atât.....(continue să o mangâie drăgăstos, Venus se uită la ea cu uimire)....aşa e neamul nostru.....(gesticulează).....legat......e normal să ştiu......(zâmbeşte)....lasă că o să se rezolve....(o ridică).....hai să te-nveţe baba cum să acţionezi.....(ies amândouă din scenă).
Cade cortina!
18
Fata 2: -Ce faci Stuart?...Ţi-a fost dor de mine?...(ceilalţi chicotesc)....-Stuart se uită la ea cu o privire pierdută şi apoi îşi continuă drumul spre mijlocul scenei....F2 când vede asta îl abordează din nou, încercând parcă să fie drăgălaşă-Hai Stuart.....nu te mai preface.....sau vrei un pupic să-ţi treacă supărarea?....-Stuart repetă aceleaşi gesturi de mai înainte-F2 se enervează şi spune:-Da bine.....du-te la mămica şi spune-i că o fată rea s-a luat de tine.....(se întoarce înapoi la grup şi ies toţi din scenă râzând).
Stuart se aşează supărat pe bancă şi se uită spre spectatori ca şi cum s-ar uita în depărtare. Deodată de departe se aude vocea lui Venus:
Venus: -Bunico....unde eşti?........(Stuart nu schiţează nici un gest, când fata intră în scenă, Stuart se ridică repede de pe bancă şi se uită uimit la ea. Aceasta când îl vede, se îndreaptă bucuroasă spre el şi prinzându-l de mână spune:) Ce faci?.....n-ai văzut-o pe bunica mea?..(îi zămbeşte).
Stuart: -(terifiat îşi trage mâna din strânsoarea fetei şi spune încordat:)....nu....n-am văzut-o.....ştii ceva.....trebuie să plec....(iese fugind din scenă).
Venus: -(uimită strigă după el).....Stuart stai......(parcă nevenindu-i să creadă se aşează pe bancă şi începe să plângă, ascunzându-şi faţa în palme).
Intră Batrâna prin spatele scenei, la fel ca până acum mestecând şi vorbind singură. Se opreşte însă când o vede pe Venus plângând, merge drăgăstoasă lângă ea şi-i spune:
Bătrâna: -lasă fata mamii...că trece...aşa e sentimentul ăsta.....(melancolic)....frumos şi dureros....
toţi trecem prin el...vrem nu vrem.....(o mângâie cu duioşie).
Venus: (cu ochii înlăcrimaţi se uită la ea şi spune).....Dar de unde ştii de ce plâng?
Bătrâna: -(zâmbind se uită la ea pe deasupra ochelarilor şi spune:) Te cunosc ....fata mamii....de când erai atâtica....(gesticulează).....eu te-am crescut....e legătură între noi....o legatură de sânge şi mai mult decât atât.....(continue să o mangâie drăgăstos, Venus se uită la ea cu uimire)....aşa e neamul nostru.....(gesticulează).....legat......e normal să ştiu......(zâmbeşte)....lasă că o să se rezolve....(o ridică).....hai să te-nveţe baba cum să acţionezi.....(ies amândouă din scenă).
Cade cortina!
18
ACTUL III
SCENA I
Scena e în semiîntuneric....dând impresia că este seară. Scena închipuie parcul de la începutul piesei cu banca încadrată de cei doi brazi împodobiţi. Stuart stă îngândurat, oftează din când în când. Deodată prin spate, fără ca Stuart să-şi dea seama, intră Venus, care îi aruncă un bulgăre de zăpadă în cap, după care se ascunde după bradul din stânga chicotind. Stuart speriat, se ridică de pe bancă şi se uită în toate părţile.....când se întoarce cu spatele spre Venus, aceasta iese din ascunzătoare şi-l mai loveşte odată cu un bulgăre după care se ascunde după celălalt brad chicotind.....Stuart se întoarce spre primul brad dar nu vede nimic.......După câteva momente de linişte se aşează din nou pe bancă îngâdurat. Acum Venus vine tiptil de după brad şi foarte repede, pe la spate, îl sărută pe obraz pe Stuart şi se lasă repede în jos în spatele băncii până ca acesta să se întoarcă cu faţa; Stuart sare ca ars de pe bancă şi se uită în spate dar din nou nu vede pe nimeni. Nedumerit se aşează din nou pe bancă şi repetă aceleaşi gesturi de mai înainte. Venus se ridică şi îi pune mâinil la ochi şi spune repede:
Venus: -Cine-i?....(zâmbeşte aşteptând răspunsul).....
Stuart: -(tresărind la atingerea fetei)..Ăăăă.......nu ştiu.....
Venus: -(zâmbind spune cu o voce vioaie:) Ia gândeşte-te mai bine....hai repede......
Stuart: -(încurcându-se şi bâlbâindu-se)...Ăăăă.....tu eş....eşti Ve....henus?!
Venus: -(sărutându-l iar repede pe obraz spune:)....Bravooo.....(bate din palme)...ai ghicit...... (se aşează voioasă lângă el; acesta se trage mai spre marginea băncii, însă Venus chicotind se apropie tot timpul de el; spune uitându-se în altă parte pe un ton aparent dezinteresat:) Şiiiii....... cum a fost ajunul Crăcuinului pentru tine până acum......ai fost cu colindul?.......
Stuart: -(exprimându-se cu greu şi uitându-se şi el în altă parte) Da am fost....da puţin......
Venus: -(uitându-se la el)...Păi de ce?...Nu-ţi place să mergi cu colindul?
Stuart: -(aprinzându-se) O ba da...asta e partea mea favorită a sărbătorii.....(este întrerupt de Venus care se uită insistent la el)
Venus: -(pe un ton repezit ) Chiar şi decât cadourile Moşului?......(zâmbeşte)
Stuart: -(cu tărie).....Da......chiar şi decât asta!
Venus: -(cu uimire în glas)....Şi atunci de ce nu te-ai dus?!
Stuart: -(ruşinat şi uitându-se în pământ).....Pentru că.....(pauză, se bâlbâie)....nu am avut cu cine să merg......
Venus: -(bucuroasă şi voioasă spune:) Ei lasă....(se uită la ceas)...mai e timp.....merg eu cu tine......(se uită insistent la el)....vrei?......
Stuart: -(din nou ruşinat).....Aş vrea.......dar s-ar putea să mă încurc....nu ştiu să cânt aşa bine...
Venus: -(pe acelaşi ton) Las' că te învăţ eu.....(uitându-se la el)....vrei?
Stuart: -(cu aceeaşi atitudine de mai înainte) Dacă nu te deranjează?!
Venus: -(amuzată) Hai băi......(chicoteşte).....cum să mă deranjezi?...(se uită la el, acesta îi ocoleşte privirea dar zice)
Stuart: -Şiiii........ce vrei să-ti aducă Moşul?.......
Venus: - (pufneşte.....işi schimbă starea de spirit odată cu schimbul subiectului, devine melancolică şi începe trepătat să privească în gol) Pffffff......eu vreau multe.....(zâmbind)....sunt foarte pretenţioasă.....(uitându-se în gol)....-Stuart se uită la ea-....dar pe lângă altele aş vrea pe cineva care să mă înţeleagă......(pauză, melancolic)......ştii câteodată aş vrea atât de mult să pot
19
spune cuiva ce am pe suflet.......(pauză, continuă pe acelaşi ton)......simt câteodată că nimeni nu mă înţelege......(uitându-se la Stuart întrebător).....tu nu?
Stuart: -(încurcându-se se uită în altă parte şi spune:) Ba......bda.......câteodată.......
Venus: -(pe un ton hotarât uitându-se din nou în gol)....Ba eu...în ultima vreme.....mai tot timpul.......(melancolică)......e destul de grea viaţa când ai întrebări dar nu ai răspunsuri......
Stuart: -(o întrerupe) e şi mai grea când nu iţi pui întrebări..............
Venus: -(continuă pe acelaşi ton fraza anterioara ca şi cum nu n-ar fi fost întreruptă:) când ai nevoie de un sprijin....pe care nu-l gaseşti nici în familie........
Stuart: -(o întrerupe din nou)....Da aşa-i.....când părinţii nu sunt apropiaţi de noi aşa-i.........
Venus: -(la fel ca înainte) Da.....(pauză).....câteodată mă visez alergând pe un câmp plin de verdeaţă....cu multe, foarte multe flori...de tot felul......(pauză).....şi sunt atât de fericită.....şi acel cântec minunat al păsărelelor.....iţi poţi imagina ceva mai frumos?....(se uită duios la Stuart)....
Stuart: -(uimit şi îngândurat)......Ăăăă.......nu!
Venus: -(continuă)....ce frumoasă e lumea prin ochii unui copil.....chiar şi ce-i rău e bun......dacă ar fi lumea numai de copii......ce frumos ar mai fi.......
Stuart: -(pe acelaşi ton).....Da......
Venus: -(pe un ton melncolic însă cu o tentă de regret) ...dar apoi intervin întrebările........care întunecă totul.......ca o toamnă ce se abate peste câmpul plin cu flori şi care alungă păsărelele........
Stuart: -(înviorându-se spune cu încredere luând-o de mână, aceasta se uită plăcut surprinsă la el).......Da.......dar apoi întodeauna va veni primavara.....va veni răspunsul......(zâmbeşte uitându-se la ea)......tre' să avem răbdare şi speranţă şi să credem că el va veni.......
Venus: -(uimită îl sărută din nou pe obraz şi spune încântată)........vai mulţumesc...... uite a venit Moşul la mine......în sfârşit cineva care mă înţelege.....(bucuroasă).....
Stuart: -(ruşinat uitându-se în jos spune)....Da....şi la mine a venit.....(Venus îl priveşte uimită şi încântată)......pentru că şi eu mi-am dorit acelaşi lucru.........
Venus: -(zâmbind îşi lasă uşor capul pe umarul lui Stuart care uimit de acest gest se uită la ea) Da.......un răspuns poate fi şi o sărbătoare cum e Crăciunul...........
Stuart: -(completând).....dacă ştim să punem corect întrebarea..................
Venus: -(voioasă, ridicându-se şi trăgându-l după ea) Hai să te învăţ un colind frumos....o să-l cântăm împreună......(ies din scenă ţinându-se de mână).
Cade cortina!
20
Venus: -Cine-i?....(zâmbeşte aşteptând răspunsul).....
Stuart: -(tresărind la atingerea fetei)..Ăăăă.......nu ştiu.....
Venus: -(zâmbind spune cu o voce vioaie:) Ia gândeşte-te mai bine....hai repede......
Stuart: -(încurcându-se şi bâlbâindu-se)...Ăăăă.....tu eş....eşti Ve....henus?!
Venus: -(sărutându-l iar repede pe obraz spune:)....Bravooo.....(bate din palme)...ai ghicit...... (se aşează voioasă lângă el; acesta se trage mai spre marginea băncii, însă Venus chicotind se apropie tot timpul de el; spune uitându-se în altă parte pe un ton aparent dezinteresat:) Şiiiii....... cum a fost ajunul Crăcuinului pentru tine până acum......ai fost cu colindul?.......
Stuart: -(exprimându-se cu greu şi uitându-se şi el în altă parte) Da am fost....da puţin......
Venus: -(uitându-se la el)...Păi de ce?...Nu-ţi place să mergi cu colindul?
Stuart: -(aprinzându-se) O ba da...asta e partea mea favorită a sărbătorii.....(este întrerupt de Venus care se uită insistent la el)
Venus: -(pe un ton repezit ) Chiar şi decât cadourile Moşului?......(zâmbeşte)
Stuart: -(cu tărie).....Da......chiar şi decât asta!
Venus: -(cu uimire în glas)....Şi atunci de ce nu te-ai dus?!
Stuart: -(ruşinat şi uitându-se în pământ).....Pentru că.....(pauză, se bâlbâie)....nu am avut cu cine să merg......
Venus: -(bucuroasă şi voioasă spune:) Ei lasă....(se uită la ceas)...mai e timp.....merg eu cu tine......(se uită insistent la el)....vrei?......
Stuart: -(din nou ruşinat).....Aş vrea.......dar s-ar putea să mă încurc....nu ştiu să cânt aşa bine...
Venus: -(pe acelaşi ton) Las' că te învăţ eu.....(uitându-se la el)....vrei?
Stuart: -(cu aceeaşi atitudine de mai înainte) Dacă nu te deranjează?!
Venus: -(amuzată) Hai băi......(chicoteşte).....cum să mă deranjezi?...(se uită la el, acesta îi ocoleşte privirea dar zice)
Stuart: -Şiiii........ce vrei să-ti aducă Moşul?.......
Venus: - (pufneşte.....işi schimbă starea de spirit odată cu schimbul subiectului, devine melancolică şi începe trepătat să privească în gol) Pffffff......eu vreau multe.....(zâmbind)....sunt foarte pretenţioasă.....(uitându-se în gol)....-Stuart se uită la ea-....dar pe lângă altele aş vrea pe cineva care să mă înţeleagă......(pauză, melancolic)......ştii câteodată aş vrea atât de mult să pot
19
spune cuiva ce am pe suflet.......(pauză, continuă pe acelaşi ton)......simt câteodată că nimeni nu mă înţelege......(uitându-se la Stuart întrebător).....tu nu?
Stuart: -(încurcându-se se uită în altă parte şi spune:) Ba......bda.......câteodată.......
Venus: -(pe un ton hotarât uitându-se din nou în gol)....Ba eu...în ultima vreme.....mai tot timpul.......(melancolică)......e destul de grea viaţa când ai întrebări dar nu ai răspunsuri......
Stuart: -(o întrerupe) e şi mai grea când nu iţi pui întrebări..............
Venus: -(continuă pe acelaşi ton fraza anterioara ca şi cum nu n-ar fi fost întreruptă:) când ai nevoie de un sprijin....pe care nu-l gaseşti nici în familie........
Stuart: -(o întrerupe din nou)....Da aşa-i.....când părinţii nu sunt apropiaţi de noi aşa-i.........
Venus: -(la fel ca înainte) Da.....(pauză).....câteodată mă visez alergând pe un câmp plin de verdeaţă....cu multe, foarte multe flori...de tot felul......(pauză).....şi sunt atât de fericită.....şi acel cântec minunat al păsărelelor.....iţi poţi imagina ceva mai frumos?....(se uită duios la Stuart)....
Stuart: -(uimit şi îngândurat)......Ăăăă.......nu!
Venus: -(continuă)....ce frumoasă e lumea prin ochii unui copil.....chiar şi ce-i rău e bun......dacă ar fi lumea numai de copii......ce frumos ar mai fi.......
Stuart: -(pe acelaşi ton).....Da......
Venus: -(pe un ton melncolic însă cu o tentă de regret) ...dar apoi intervin întrebările........care întunecă totul.......ca o toamnă ce se abate peste câmpul plin cu flori şi care alungă păsărelele........
Stuart: -(înviorându-se spune cu încredere luând-o de mână, aceasta se uită plăcut surprinsă la el).......Da.......dar apoi întodeauna va veni primavara.....va veni răspunsul......(zâmbeşte uitându-se la ea)......tre' să avem răbdare şi speranţă şi să credem că el va veni.......
Venus: -(uimită îl sărută din nou pe obraz şi spune încântată)........vai mulţumesc...... uite a venit Moşul la mine......în sfârşit cineva care mă înţelege.....(bucuroasă).....
Stuart: -(ruşinat uitându-se în jos spune)....Da....şi la mine a venit.....(Venus îl priveşte uimită şi încântată)......pentru că şi eu mi-am dorit acelaşi lucru.........
Venus: -(zâmbind îşi lasă uşor capul pe umarul lui Stuart care uimit de acest gest se uită la ea) Da.......un răspuns poate fi şi o sărbătoare cum e Crăciunul...........
Stuart: -(completând).....dacă ştim să punem corect întrebarea..................
Venus: -(voioasă, ridicându-se şi trăgându-l după ea) Hai să te învăţ un colind frumos....o să-l cântăm împreună......(ies din scenă ţinându-se de mână).
Cade cortina!
20
SCENA II
Pe scenă semiîntuneric dând impresia că e seară. Decorul este acelaşi. Câteva momente de linişte. Deodată se aud nişte tropăituri. Intră în scenă P2 care, plin fiind de o bucurie de nedescris, începe să strige încă din afara scenei, continuând pe scenă, unde fuge în toate parţile:
Personajul 2: -(în afara scenei)....URA........AM AFLAT ADEVARUL......(intră în scenă pe replica) AM ÎNŢELES TOTUL........(fuge pin toată scena se uită prin toate colţturile scenei ca şi cum ar cauta ceva; se opreşte deodată în mijlocul scenei, şi uitându-se înmărmurit la spectatori spune îngrijorat:).....trebuie să le spun şi celorlalţi....(dând din cap revine uşor uşor la starea de euforie de dinainte).......da da.....trebuie să ştie toţi...(fuge din scenă strigând).....VENIŢI CU TOŢIII.....(strigătele se aud şi din afara scenei)......UNDE SUNTEŢI?......... VENIŢI!........... VENIIIIIIIIŢI!...........(intră înapoi în scenă, strigă spre spectatori parcă căutând pe cineva printre ei:)SUNTEŢI ACOLO?...........VENIŢI!........(iese prin partea opusă şi din nou) VENITI CU TOTII......AM AFLAT SECRETUL....TREBUIE SĂ-L ŞTIŢI CU TOŢIII.......(intră inapoi şi iese prin spate strigând în continuare)......AM AFLAT SECREEEETUUUUL!!!!!!!..........(intră prin partea dreaptă in fugă gâfâind Fugarul, Dn. Brăiescu, si Poliţistul, ultimul spune gâgâind şi sprijinindu-se de genunchi)............
Poliţistul: -Ce secret domnle......au înebunit ăştia!...............(intră P2 prin spate şi când îi vede spune bucuros:)
Personajul 2: -Bine că aţi venit.....(ceilalţi sunt nedumeriţi şi enervaţi neştiind ce se întâmplă;....P2 tremurând de entuziasm le spune repede:) tre' să le spun tuturor......(o ia la fuga spre una din iesirile din scenă dar este întrerupt de Poliţist care strigă după el:)
Poliţistul: -(enrvat ţipă după P2)....CE?.......CE SĂ LE SPUI?
Personajul 2: -( se opreşte aproape de ieşirea din scenă şi spune pe acelaşi ton).......Tre' să le spun secretul......
Dn. Brăiescu: -(enervat la culme de atitudinea P2 urlă după el).....CE SECRET DOMNLE.....?...(dar nu mai primeşte nici un răspuns pentru că P2 fuge din scenă tipând)
Personajul 2: -VEEEEENIIIIŢI!.....(Dn. Brăiescu işi dă o palmă peste cap, Poliţistul se aşează obosit pe bancă, iar Fugarul izbucneşte în râs, râsul îi piere însă când întâlneşte privirea furioasă a Dn. Brăiescu, toate acestea au pe fundal strigătele P2 care la intrarea celor 4 tineri nu se mai aud.Prin spate scenei intră fugind cei 4 tineri, toţi fiind nedumeriţi de ce se întâmplă, la vederea lor Fugarul izbucneşte în râs dar din nou se potoleşte când întâlneşte privirea Dn. Brăiescu; Poliţistul priveşte îngâdurat spre spectatori; B1 spune:
Băiatul 1: -(gâfâind)....Ce-i cu zarva asta?.....(iritat)...Nici măcar în pauză nu mai avem linişte.....că ne cheamă iar pe scenă......(intră P2 urmat de P1 spune bucuros)
Personajul 2: -.....am aflat adevărul....trebuie să-l spunem tuturor........(fuge din nou; lăsându-i pe toţi iritaţi şi enervaţi, fiecare gesticulând de nemulţumire; F1 spune suparată:)
Fata 1: -Ce adevăr?......(ceilalţi dau din cap în semn că nu ştiu)......Ce-i cu nebunul ăsta?...(din nou ceilalţi dau din cap şi gesticulează nervos, numai Fugarul izbucneşte într-un râs isteric care nu mai poate fi potolit nici de privirea supărată a Dn.Brăiescu care îşi dă o palmă peste frunte, se opreşte din râs însă atunci când intră bătrâna râsul transformându-i-se brusc într-o grimaşă de teroare. Intră Batrâna; la vederea ei Fugarul, Poliţistul şi Dn. Brăiescu tresar şi se dau la o parte din calea ei, iar tinerii încep să chicotească; în tot acest timp P1 umblă la telefon parând că îşi verifică mesajele; Bătrâna ca şi până acum, intră mestecând şi vorbind singură, îi ignoră pe toţi ca şi cum nici n-ar fi acolo, merge şi se aşează pe bancă şi o mare parte a timpului va cotrobăi prin plasă, fiind total deconectată de la tot ce se intâmplă în jurul ei. Intră Venus şi Stuart prin stânga scenei, fiind uimiţi şi ei de ce se întâmplă, Stuart spune:)
Stuart: -Ce-i cu zarva asta aici.....se aude din stradă........(nu primeşte un răspuns pentru că P2 intră în scenă trăgând după el un om îmbrăcat foarte elegant, care se luptă din răsputeri să se elibereze din strânsoare; pe fondul văicărelilor Dramaturgului, P2 spune:) 21
Personajul 2: -(încântat de isprava sa îl împinge pe dramaturg în mijlocul scenei, care până la prima intervenţie îşi aranjează hainele) VENITI!......Am aflat totul!.........
Poliţistul: -(iritat)......Ce ai aflat omule......(gesticulează nervos)....că ne-ai înebunit de cap......(zumzetul celorlalte pesonaje îl aprobă)
Personajul 1: -(ridicându-şi capul din telefon, spune pe un ton dezinteresat)...Şiiiii......cine este domnul acesta?
Personajul 2: -(triumfător arătându-l cu degetul)....El.........nu şi-a terminat treaba.......NU NU NU........tre' s-o termine......!!
Fata 2: -(nedumerită) Ce treabă?
Dramaturgul: -(calm terminând de aranjat costumul) Vă rog să nu vă împacientaţi......(rumoare între personaje)........eu sunt cel care v-a creat şi v-a adus aici..........(rumoare din ce în ce mai puternică, nedumerire)......da da e adevărat......(se plimbă prin faţa lor, se opreşte întorcându-se spre spectatori; La vederea lor mimica feţei i se schimbă dintr-una calmă, într-una nedumerită apoi iritată şi nervoasă...parcă neregăsindu-şi cuvintele şi înghiţind de câteva ori spune pe un ton apăsat, ajungând la final la ţipete de furie:) Ce mai caută oamenii aştia aici?......(spre personaje care-l privesc în continuare nedumerite)........piesa s-a terminat ce mai caută aici?........
Personajul 2: -(suparat).....Ba nu......am aflat totul........nu s-a terminat.......termină-ţi treaba......!!
Dramaturgul: -(supărat, gesticulând nervos îl întrerupe)......Nu ai aflat nimic.......piesa s-a terminat pentru că am zis eu că s-a terminat......(rumoare între personaje, D se uită la ceas şi spune)
........s-a făcut târziu......e aproape Crăciunul......(se uită spre spectatori)......oameni ăştia au întârziat la sărbătoarea de Crăciun de......(supărat face semn spre ieşire)...ACASĂ.........
Venus: -Ba nu...........(supărată, este susţinută şi de ceilalţi)......nu pleacă nimeni........o să-ţi termini treaba acum.........(se apropie toţi de el ameninţător).......
Dramaturgul: -(speriat)....Bine, bine........o să termin........(personajele bucuroase se dau la o parte, stând în spate şi aşteptând ca acesta să-şi termine treaba; Bătrâna în acest moment scoate din plasă un platou cu fursecuri şi bucuroasă se ridică şi cât vorbeşte Dramaturgul îi serveşte pe ceilalţi cu câte o prăjitură; când ajunge în dreptul lui Stuart şi a lui Venus, îi sărută pe frunte, în faţa celor patru tineri le face semn cu degetul mustrător aceştia începând iar să chicotească când o văd; în faţa Dn. Brăiescu, a Poliţistului şi a Fugarului, zâmbeşte , aceştia însă sunt înmărmuriţi de frică aceasta putându-se citi pe feţele lor, la finalul spuselor Dramaturgului îl întrerupe ţi îi oferă şi lui o prăjitură)
Dramaturgul, după o pauză în care îşi aranjează din nou cu atenţie costumul, începe să se plimbe îngândurat prin faţa lor, se opreşte în mijloc şi oftând spune:)....Grea e viaţa de dramaturg....... (continuă plimbarea).....grea tare........să scrii despre oameni e greu......(oftează şi continuă cu tărie).......să scrii despre problemele lor e şi mai greu......(pe acelaşi ton)....iar când nici personajele nu te mai înţeleg......(oftează şi ridică din umeri în semn de neputinţă).....devine aproape imposibil...
(se opreşte şi se uită în zare şi cu admiraţie spune)......parcă aş fi Luigi Pirandello.......ca şi pe el,...şi pe mine m-au căutat personajele.....(cu regret)......dar pe mine nu m-au căutat de bucurie......(oftând continuă plimbarea).....e greu domnule ....e greu........(cu tărie)....ba nu-i aşa greu să semnalezi problemele.....cât e să oferi soluţii la ele.......(din nou cu regret).......că asta ar trebui să facă un dramaturg........(pe acelaşi ton)........iar când nu-ţi iese nici piesa..........când eşti în imposibilitatea de a-i da un final........care.....(aproape izbucneşte în plâns)........care să aibă un înţeles......care să însemne o rezolvare.........(oftează)....e dureros.......(se opreşte şi cu faţa spre spectatori spune)....aşa că imi cer mii de scuze pentru finalul eşuat........(este întrerupt de Bătrână care cu zâmbetul pe buze îi oferă o prăjitură spunând)
Bătrâna: -Crăciun fericit! Domnule dramaturg!....(uimit şi încântat Dramaturgul ia o prăjitură, o sărută pe bătrână, care se duce bucuroasă înapoi şi se aşează pe bancă şi bagă platoul înapoi în plasă, apoi emoţionat spune:)
Dramaturgul: -Acest gest umil.......mi-a dat o idee de încheierea piesei......(se aud şuşotelile bucuroase ale personajelor)..........aşa că mă voi întoarce la obiceiurile......(arată spre bătrână)..... străbunilor noştri.......din noaptea de Crăciun....de aceea.......ca încheiere vom cânta cu toţii un
22
colind frumos.......(personajele aplaudă, vin în faţă şi luându-se toţi de mână, încep să cânte colindul ''O ce veste minunată.......''; la sfârşitul colindului, fac toţi odată o plecăciune în faţa publicului mement în care:)
Cade cortina!
Sfârşit!
Autor: Grigoraş Alexandru
Personajul 2: -(în afara scenei)....URA........AM AFLAT ADEVARUL......(intră în scenă pe replica) AM ÎNŢELES TOTUL........(fuge pin toată scena se uită prin toate colţturile scenei ca şi cum ar cauta ceva; se opreşte deodată în mijlocul scenei, şi uitându-se înmărmurit la spectatori spune îngrijorat:).....trebuie să le spun şi celorlalţi....(dând din cap revine uşor uşor la starea de euforie de dinainte).......da da.....trebuie să ştie toţi...(fuge din scenă strigând).....VENIŢI CU TOŢIII.....(strigătele se aud şi din afara scenei)......UNDE SUNTEŢI?......... VENIŢI!........... VENIIIIIIIIŢI!...........(intră înapoi în scenă, strigă spre spectatori parcă căutând pe cineva printre ei:)SUNTEŢI ACOLO?...........VENIŢI!........(iese prin partea opusă şi din nou) VENITI CU TOTII......AM AFLAT SECRETUL....TREBUIE SĂ-L ŞTIŢI CU TOŢIII.......(intră inapoi şi iese prin spate strigând în continuare)......AM AFLAT SECREEEETUUUUL!!!!!!!..........(intră prin partea dreaptă in fugă gâfâind Fugarul, Dn. Brăiescu, si Poliţistul, ultimul spune gâgâind şi sprijinindu-se de genunchi)............
Poliţistul: -Ce secret domnle......au înebunit ăştia!...............(intră P2 prin spate şi când îi vede spune bucuros:)
Personajul 2: -Bine că aţi venit.....(ceilalţi sunt nedumeriţi şi enervaţi neştiind ce se întâmplă;....P2 tremurând de entuziasm le spune repede:) tre' să le spun tuturor......(o ia la fuga spre una din iesirile din scenă dar este întrerupt de Poliţist care strigă după el:)
Poliţistul: -(enrvat ţipă după P2)....CE?.......CE SĂ LE SPUI?
Personajul 2: -( se opreşte aproape de ieşirea din scenă şi spune pe acelaşi ton).......Tre' să le spun secretul......
Dn. Brăiescu: -(enervat la culme de atitudinea P2 urlă după el).....CE SECRET DOMNLE.....?...(dar nu mai primeşte nici un răspuns pentru că P2 fuge din scenă tipând)
Personajul 2: -VEEEEENIIIIŢI!.....(Dn. Brăiescu işi dă o palmă peste cap, Poliţistul se aşează obosit pe bancă, iar Fugarul izbucneşte în râs, râsul îi piere însă când întâlneşte privirea furioasă a Dn. Brăiescu, toate acestea au pe fundal strigătele P2 care la intrarea celor 4 tineri nu se mai aud.Prin spate scenei intră fugind cei 4 tineri, toţi fiind nedumeriţi de ce se întâmplă, la vederea lor Fugarul izbucneşte în râs dar din nou se potoleşte când întâlneşte privirea Dn. Brăiescu; Poliţistul priveşte îngâdurat spre spectatori; B1 spune:
Băiatul 1: -(gâfâind)....Ce-i cu zarva asta?.....(iritat)...Nici măcar în pauză nu mai avem linişte.....că ne cheamă iar pe scenă......(intră P2 urmat de P1 spune bucuros)
Personajul 2: -.....am aflat adevărul....trebuie să-l spunem tuturor........(fuge din nou; lăsându-i pe toţi iritaţi şi enervaţi, fiecare gesticulând de nemulţumire; F1 spune suparată:)
Fata 1: -Ce adevăr?......(ceilalţi dau din cap în semn că nu ştiu)......Ce-i cu nebunul ăsta?...(din nou ceilalţi dau din cap şi gesticulează nervos, numai Fugarul izbucneşte într-un râs isteric care nu mai poate fi potolit nici de privirea supărată a Dn.Brăiescu care îşi dă o palmă peste frunte, se opreşte din râs însă atunci când intră bătrâna râsul transformându-i-se brusc într-o grimaşă de teroare. Intră Batrâna; la vederea ei Fugarul, Poliţistul şi Dn. Brăiescu tresar şi se dau la o parte din calea ei, iar tinerii încep să chicotească; în tot acest timp P1 umblă la telefon parând că îşi verifică mesajele; Bătrâna ca şi până acum, intră mestecând şi vorbind singură, îi ignoră pe toţi ca şi cum nici n-ar fi acolo, merge şi se aşează pe bancă şi o mare parte a timpului va cotrobăi prin plasă, fiind total deconectată de la tot ce se intâmplă în jurul ei. Intră Venus şi Stuart prin stânga scenei, fiind uimiţi şi ei de ce se întâmplă, Stuart spune:)
Stuart: -Ce-i cu zarva asta aici.....se aude din stradă........(nu primeşte un răspuns pentru că P2 intră în scenă trăgând după el un om îmbrăcat foarte elegant, care se luptă din răsputeri să se elibereze din strânsoare; pe fondul văicărelilor Dramaturgului, P2 spune:) 21
Personajul 2: -(încântat de isprava sa îl împinge pe dramaturg în mijlocul scenei, care până la prima intervenţie îşi aranjează hainele) VENITI!......Am aflat totul!.........
Poliţistul: -(iritat)......Ce ai aflat omule......(gesticulează nervos)....că ne-ai înebunit de cap......(zumzetul celorlalte pesonaje îl aprobă)
Personajul 1: -(ridicându-şi capul din telefon, spune pe un ton dezinteresat)...Şiiiii......cine este domnul acesta?
Personajul 2: -(triumfător arătându-l cu degetul)....El.........nu şi-a terminat treaba.......NU NU NU........tre' s-o termine......!!
Fata 2: -(nedumerită) Ce treabă?
Dramaturgul: -(calm terminând de aranjat costumul) Vă rog să nu vă împacientaţi......(rumoare între personaje)........eu sunt cel care v-a creat şi v-a adus aici..........(rumoare din ce în ce mai puternică, nedumerire)......da da e adevărat......(se plimbă prin faţa lor, se opreşte întorcându-se spre spectatori; La vederea lor mimica feţei i se schimbă dintr-una calmă, într-una nedumerită apoi iritată şi nervoasă...parcă neregăsindu-şi cuvintele şi înghiţind de câteva ori spune pe un ton apăsat, ajungând la final la ţipete de furie:) Ce mai caută oamenii aştia aici?......(spre personaje care-l privesc în continuare nedumerite)........piesa s-a terminat ce mai caută aici?........
Personajul 2: -(suparat).....Ba nu......am aflat totul........nu s-a terminat.......termină-ţi treaba......!!
Dramaturgul: -(supărat, gesticulând nervos îl întrerupe)......Nu ai aflat nimic.......piesa s-a terminat pentru că am zis eu că s-a terminat......(rumoare între personaje, D se uită la ceas şi spune)
........s-a făcut târziu......e aproape Crăciunul......(se uită spre spectatori)......oameni ăştia au întârziat la sărbătoarea de Crăciun de......(supărat face semn spre ieşire)...ACASĂ.........
Venus: -Ba nu...........(supărată, este susţinută şi de ceilalţi)......nu pleacă nimeni........o să-ţi termini treaba acum.........(se apropie toţi de el ameninţător).......
Dramaturgul: -(speriat)....Bine, bine........o să termin........(personajele bucuroase se dau la o parte, stând în spate şi aşteptând ca acesta să-şi termine treaba; Bătrâna în acest moment scoate din plasă un platou cu fursecuri şi bucuroasă se ridică şi cât vorbeşte Dramaturgul îi serveşte pe ceilalţi cu câte o prăjitură; când ajunge în dreptul lui Stuart şi a lui Venus, îi sărută pe frunte, în faţa celor patru tineri le face semn cu degetul mustrător aceştia începând iar să chicotească când o văd; în faţa Dn. Brăiescu, a Poliţistului şi a Fugarului, zâmbeşte , aceştia însă sunt înmărmuriţi de frică aceasta putându-se citi pe feţele lor, la finalul spuselor Dramaturgului îl întrerupe ţi îi oferă şi lui o prăjitură)
Dramaturgul, după o pauză în care îşi aranjează din nou cu atenţie costumul, începe să se plimbe îngândurat prin faţa lor, se opreşte în mijloc şi oftând spune:)....Grea e viaţa de dramaturg....... (continuă plimbarea).....grea tare........să scrii despre oameni e greu......(oftează şi continuă cu tărie).......să scrii despre problemele lor e şi mai greu......(pe acelaşi ton)....iar când nici personajele nu te mai înţeleg......(oftează şi ridică din umeri în semn de neputinţă).....devine aproape imposibil...
(se opreşte şi se uită în zare şi cu admiraţie spune)......parcă aş fi Luigi Pirandello.......ca şi pe el,...şi pe mine m-au căutat personajele.....(cu regret)......dar pe mine nu m-au căutat de bucurie......(oftând continuă plimbarea).....e greu domnule ....e greu........(cu tărie)....ba nu-i aşa greu să semnalezi problemele.....cât e să oferi soluţii la ele.......(din nou cu regret).......că asta ar trebui să facă un dramaturg........(pe acelaşi ton)........iar când nu-ţi iese nici piesa..........când eşti în imposibilitatea de a-i da un final........care.....(aproape izbucneşte în plâns)........care să aibă un înţeles......care să însemne o rezolvare.........(oftează)....e dureros.......(se opreşte şi cu faţa spre spectatori spune)....aşa că imi cer mii de scuze pentru finalul eşuat........(este întrerupt de Bătrână care cu zâmbetul pe buze îi oferă o prăjitură spunând)
Bătrâna: -Crăciun fericit! Domnule dramaturg!....(uimit şi încântat Dramaturgul ia o prăjitură, o sărută pe bătrână, care se duce bucuroasă înapoi şi se aşează pe bancă şi bagă platoul înapoi în plasă, apoi emoţionat spune:)
Dramaturgul: -Acest gest umil.......mi-a dat o idee de încheierea piesei......(se aud şuşotelile bucuroase ale personajelor)..........aşa că mă voi întoarce la obiceiurile......(arată spre bătrână)..... străbunilor noştri.......din noaptea de Crăciun....de aceea.......ca încheiere vom cânta cu toţii un
22
colind frumos.......(personajele aplaudă, vin în faţă şi luându-se toţi de mână, încep să cânte colindul ''O ce veste minunată.......''; la sfârşitul colindului, fac toţi odată o plecăciune în faţa publicului mement în care:)
Cade cortina!
Sfârşit!
Autor: Grigoraş Alexandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu