Maica Domnului pururea fecioara

De ce este consideratã Maria “pururea fecioarã”?
Acest articol a fost tradus cu permisiune. Originalul este publicat la http://orthodoxinfo.com/general/evervirgin.htmTradus în limba româna de Bogdan Mateciuc
Va puteti exprima opiniile cu privire la acest articol pe Dialog Evanghelic Ortodox
Un protestant a consultat recent Centrul de Informare Crestin Ortodox în scris pentru a întreba de ce în dogmele Bisericii Ortodoxe Sfânta Fecioarã Maria este consideratã “pururea fecioarã”. Pagina de fatã a fost realizatã ca rãspuns la întrebarea lui.
Existã douã învãtãturi referitoare la Maica lui Dumnezeu, ambele strâns legate de învãtãtura privind întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul. Acestea sunt: a) pururea fecioria ei, si b) numele ei de Theotokos. Aceste învãtãturi derivã chiar din învãtãtura privind unitatea ipostasului Domnului începând din momentul întrupãrii Sale – ipostasul divin.
A. Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu
Nasterea Domnului Iisus Hristos dintr-o Fecioarã este mãrturisitã în mod direct si deliberat de doi evanghelisti, Matei si Luca. Aceastã învãtãturã a fost introdusã în Simbolul Credintei la Primul Conciliu Ecumenic, care afirmã: …care, pentru noi oamenii si pentru a noastrã mântuire, s-a pogorât din ceruri si s-a-ntrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara si S-a fãcut om. Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu este mãrturisitã de propriile ei cuvinte exprimate în Evanghelie, acolo unde ea exprimã întelegerea caracterului cu totul deosebit al alegerii ei: Sufletul meu preamãreste pe Domnul…cãci iatã, de acum toate neamurile mã vor numi fericitã…Cãci Cel care este puternic a fãcut lucruri mari pentru mine li sfânt este Numele Sãu (Luca 1,46-49).
Preasfânta Fecioarã a pãstrat în memoria si în inima ei atât vestirea adusã de Arhanghelul Gavriil, cât si cuvintele inspirate ale Elisabetei, atunci când a fost vizitatã de Maria: Cum se face mie cã Maica Domnului meu vine la mine? (Luca 1,43); atât profetia dreptului Simeon la întâlnirea cu Pruncul Iisus la Templu, cât si profetia dreptei Ana din aceeasi zi (Luca 2,25-38). Legat de relatarea despre pãstorii din Betleem si despre cuvintele îngerilor cãtre ei, împreunã cu cântarea îngerilor, Evanghelistul adaugã: Însã Maria pãstra toate aceste lucruri si cugeta la ele în inima ei (Luca 2,19). Acelasi Evanghelist, vorbind despre discutia Mariei cu Iisus la vârsta de 12 ani dupã vizita lor la Ierusalim cu ocazia Pastilor, îsi încheie relatarea cu cuvintele: Însã maica Lui pãstra toate aceste cuvinte în inima ei (Luca 2,51). Evanghelistul vorbeste si despre întelegerea importantei rolului ei în lume de cãtre dreptul Iosif, logodnicul ei, ale cãrui actiuni erau de multe ori sub cãlãuzirea unui înger.
Atunci când ereticii si batjocoritorii refuzã sã recunoascã pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu pe temeiul cã Evanghelistul îi mentioneazã pe “fratii si surorile lui Iisus”, ei scapã din vedere urmãtoarele lucruri mentionate în Evanghelie:
a) În Evanghelii sunt mentionati patru “frati” (Iacov, Iosif, Simon si Iuda) si de asemenea surori ale lui Iisus, cel putin trei la numãr, dupã cum se întelege din cuvintele: …si surorile Lui, nu sunt ele TOATE cu noi? (Mat. 13,56).
Pe de altã parte, b) relatarea despre cãlãtoria la Ierusalim cu Iisus la vârsta de 12 ani, acolo unde se mentioneazã despre “rudeniile si cunoscutii” (Luca 2:44) printre care ei îl cãutau pe Iisus, acolo unde se mentioneazã de asemenea cã Maria si Iosif cãlãtoreau în fiecare an din îndepãrtata Galilee pânã la Ierusalim, nu existã nici un indiciu despre prezenta unor alti copii mai mici împreunã cu Maria: rezultã deci cã asa au trecut primii doisprezece ani din viata Domnului.
c) Atunci când, aproximativ la douãzeci de ani de la cãlãtoria mentionatã mai sus, Maria stãtea la piciorul crucii Domnului, ea era singurã si a fost încredintatã de cãtre Fiul ei ucenicului Sãu Ioan; din clipa aceea ucenicul acela a luat-o acasã la el (Ioan 19,27). Evident, asa cum au înteles si crestinii din vechime, Evanghelistii vorbesc fie de “semi-frati sau surori”, fie de veri.
* Dupã Pr. Mihai Pomazansky, trad. Pr. Serafim, Teologie Dogmaticã Ortodoxã (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pag. 187-189.

Nasterea fãrã de sãmântã a lui Hristos poate si a putut fi respinsã numai de cãtre cei care resping Evanghelia, în timp ce Biserica lui Hristos din vechime mãrturiseste pe Hristosul cel întrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara. Nasterea lui Dumnezeu din Pururea Fecioara era o piatrã de poticnire pentru cei care voiau sã-si zicã crestini, însã nu voiau sã se smereascã si sã caute curãtia în viatã. Viata curatã a Mariei era o palmã pe obrazul celor care erau murdari în cuget si în fapte. Pentru a se da drept crestini, ei nu îndrãzneau sã nege cã Hristos s-a nãscut din fecioarã, însã au început sã afirme cã Maria a fost fecioarã numai pânã când l-a nãscut pe întâiul ei nãscut, Iisus (Mat. 1,25).
"Dupã nasterea lui Iisus", spune falsul învãtãtor Elvidius în secolul 4, si multi altii asemenea înainte si dupã el, “Maria si-a început viata de familia cu Iosif si a avut copii de la el, care sunt numiti în Evanghelie ca fratii si surorile lui Hristos”. Însã cuvântul “pânã” nu înseamnã cã Maria a rãmas fecioarã doar pânã la un moment dat. Cuvântul “pânã” si alte cuvinte similare deseori reprezintã vesnicia. În Sfânta Scripturã se spune despre Hristos: În zilele Sale dreptatea si pacea vor strãluci, pânã când luna va fi luatã de pe cer (Ps. 71,7), însã aceasta nu înseamnã cã atunci când nu va mai fi nici o lunã la sfârsitul lumii, dreptatea lui Dumnezeu va dispãrea. Din contrã, tocmai atunci ea va domni. Apoi, ce înseamnã: El va domni, pânã când va pune pe toti dusmanii Lui sub picioarele Sale? (I Cor. 15,25). Domnul va domni numai pânã când dusmanii Lui vor fi pusi sub picioarele Lui?! David, în Psalmul 4, spune: Asa cum se uitã ochii iubitei dupã iubitul ei, asa se uitã ochii nostri dupã Domnul Dumnezeul nostru, pânã când El se va milostivi de noi (Ps. 122,2). Deci proorocul va avea ochii îndreptati spre Domnul numai pânã când va cãpãta îndurare, apoi si-i va îndrepta înapoi spre pãmânt! (Fericitul Jerome, "Despre Pururea Fecioria Mariei"). În Evanghelie Mântuitorul le spune Apostolilor (Mat. 28,20): Iatã, Eu sunt cu voi pânã la sfârsitul lumii. Deci dupã sfârsitul lumii Domnul se va depãrta de ucenicii Lui, iar când acestia vor judeca cele douãsprezece semintii ale lui Israel pe cele douãsprezece scaune de domnie, ei nu vor mai avea pãrtãsia promisã cu Domnul? (Fericitul Jerome, op. cit.)
În consecintã, este incorect sã credem cã fratii si surorile lui Hristos erau copiii Sfintei Fecioare Maria. Cuvintele “frate” si “sorã” au câteva întelesuri distincte. Semnificând uneori o anumitã înrudire între oameni sau apropierea lor duhovniceascã, aceste cuvinte sunt folosite uneori într-un sens mai larg, uneori într-un sens mai limitat. În orice caz, oamenii sunt denumiti frati si surori dacã au o mamã si un tatã comun, numai un tatã sau o mamã comunã; dacã, având pãrinti complet diferiti, pãrintii lor (vãduvi fiind) s-au cãsãtorit ulterior (frati vitregi) sau dacã pãrintii lor sunt rude apropiate. În Vechiul Testament, ajunsi în Valea Sodomei, Avraam si Lot s-au despãrtit. Acolo Avraam îl numeste pe Lot “frate”, desi Lot îi era nepot de frate.
În Evanghelie nu se spune nicãieri cã asa-numitii frati ai lui Iisus erau sau erau considerati copii ai Maicii Sale. Din contrã, se stia cã Iacov si ceilalti erau fiii lui Iosif, logodnicul Mariei, care ra vãduv si avea copii de la prima lui sotie (Sf. Epifanie din Cipru, Panarion, 78.). La fel, sora Maicii Lui, Maria sotia lui Cleopa, care stãtea cu ea la piciorul crucii Domnului (John 19:25) avea si ea copii, care, având în vedere rudenia apropiatã, puteau foarte bine sã fie denumiti frati ai Domnului. Cã asa-numitii frati si surori ai Domnului nu erau copiii Maicii Sale se vede clar din faptul cã Domnul, înainte de a muri, a încredintat-o pe Maica Lui ucenicului Sãu drag, Ioan. De ce ar fi fãcut asta dacã ea ar mai fi avut si alti copii în afarã de el? Ar fi putut acestia sã aibã grijã de ea. Fiii lui Iosif, presupusul tatã al lui Iisus, nu se considerau obligati sã aibã grijã de mama lor vitregã, sau cel putin nu aveau pentru ea acea afectiune pe care o au copiii naturali pentru pãrintii lor sau cum avea Ioan pentru ea.
Astfel, studiul atent al Scripturilor descoperã clar inconsistenta obiectiilor împotriva pururea fecioriei Mariei si îi face de râs pe toti cei care învatã altceva.
* Dupã Sf. Ioan (Maximovici), Venerarea ortodoxã a Mariei, Nãscãtoarea de Dumnezeu (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pp. 31-33.

Cele de mai jos mi-au fost trimise de Diaconul John Whiteford. Textul face parte din corespondenta pe care a avut-o cu un protestant:
Rãspuns la întrebãrile privind Matei 1,25:Mai întâi trebuie sã ne amintim cã Biblia nu a fost scrisã în limbile moderne. Cuvântul tradus prin “pânã când” în acest verset este acelasi cuvânt cu cel tradus prin “pânã la” la Matei 28,20: “…si iatã, Eu sunt cu voi pânã la sfârsitul veacurilor”.Urmând logica dvs., ar trebui sã presupunem cã aici se învatã cã dupã sfârsitul veacurilor Hristos nu va mai fi cu noi. Chiar si în româneste, când spunem “Ion nu s-a pocãit pânã când a murit” – e evident cã nici dupã moarte nu s-a pocãit.Locul din verset citat de dvs. este clar. Nu lasã loc bãnuielilor cã Hristos ar fi fost rezultatul relatiilor dintre Fecioara Maria si Iosif - nu se afirmã nimic despre ce a urmat, nici într-un fel, nici într-altul.Sf. Jerome a scris un tratat foarte detaliat asupra subiectului acesta, tradus în mai multe limbi – se numeste “Pururea Fecioria Mariei”.
Aceastã abordare nu numai cã a fost sustinutã universal în Biserica Primarã, dar a fost sustinutã si de primii reformatori, cum a fost John Wesley.Apropo, unde scrie în Noul Testament cã Fecioara Maria si Iosif au depãsit vreodatã faza de logodnã? Biblia vorbeste despre “logodnica” lui Iosif, dar nu mentioneazã nimic peste aceasta.Voi baptistii nu sunteti familiarizati cu ceremonialul de logodnã, dar abordarea traditionalã prevede cã logodna acordã cuplului toate responsabilitãtile cãsãtoriei, însã nici unul din privilegii. Odatã logoditi, oricare poate rupe logodna printr-un divort. Oricum, cuplul nu are voie sã aibã relatii maritale decât dupã ceremonialul de cãsãtorie.Ca rãspuns la întrebarea dacã nu cumva aceastã învãtãturã dã slavã numai Fecioarei Maria si nu si lui Dumnezeu:Aceastã învãtãturã nu este tinutã pentru a întãri sfintenia Fecioarei Maria, ci datoritã unicitãtii si sfinteniei Fiului ei. Uitati-vã la urmãtorul verset:"Domnul mi-a vorbit: Aceastã poartã va fi închisã si nu se va deschide, nici un om nu va intra pe ea; cãci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea si apoi ea va fi închisã.” (Ezechiel 44,2).Acesta a fost întotdeauna interpretat de Pãrintii Bisericii ca o trimitere la Fecioara Maria si la Întrupare. Atunci când ne gândim cã Dumnezeu s-a întrupat din pântecele Fecioarei, nu este greu sã ne închipuim cã acest pântece va rãmâne curat.Concluzia la aceasta a fost învãtãtura consistentã si universalã a Bisericii începând din vremea Apostolilor si pânã azi.Aceasta nu înseamnã cã sexul este ceva murdar, desi Apostolii învatã cã este mai bine sã rãmâi în feciorie si cã numai cei care pot accepta o astfel de viatã sunt chemati la aceasta. Cu sigurantã, unii sunt chemati la o astfel de viatã care este binecuvântatã de Dumnezeu.De ce avea nevoie atunci Fecioara de Iosif? Aceastã întrebare se poate pune si dacã cineva crede cã ea a avut alti copii ulterior – de ce avea ea nevoie de Iosif pentru a da nastere lui Hristos. Rãspunsul este evident: ca regulã, fecioarele nu pot naste pe nimeni, iar Hristos ar fi crescut ca orfan dacã ar fi fost nãscut de o mamã singurã.Dvs. întrebati: “Deci Iisus a fost nãscut în afara cãsãtoriei? De ce au cãlãtorit împreunã pentru recensãmânt? De ce se scrie la Luca 2,48: ‘Si când l-au vãzut, au fost mirati; iar maica Lui i-a zis: Fiule, de ce ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu si cu mine te cãutam.’?"
As putea sã vã întreb acelasi lucru: De ce îl mentioneazã ea pe Iosif ca tatã al lui Hristos? Evident, nu pentru cã era tatãl Lui adevãrat. De ce au cãlãtorit împreunã pentru recensãmânt, când ei erau numai logoditi: “Sã fie numãrat cu Maria, logodnica lui, care era însãrcinatã? (Luca 2,5). Credeti cã s-au cãsãtorit în drum spre Betleem, deoarece e evident cã nu erau atunci când au apucat într-acolo? Apoi, nu se spune cã o astfel de cãsãtorie ar fi avut vreodatã loc – ar fi fost jenant pentru ei ca la ceremonia de cãsãtorie sã participe o femeie însãrcinatã sau o femeie care alãpteazã un copil. Asa cum am spus, logodna acordã toate responsabilitãtile unei cãsãtorii, însã fãrã nici un privilegiu. Ea poate fi desfãcutã numai printr-un divort, deci într-un anume sens ei s-au cãsãtorit atunci când s-au logodit.În Biserica Ortodoxã încã avem ceremonialul logodnei, însã, deoarece este foarte serios si este privit ca o cãsãtorie desi nu s-a consumat niciodatã, aproape întotdeauna se face în zilele dinaintea ceremoniei de cãsãtorie.Dvs. spuneti: "Maria a avut alti copii. Iacov este numit fratele Domnului. Fratii si surorile care au venit dupã Iisus când El învãta nu sunt veri, asa cum încearcã catolicii sã arate, deoarece nu existã nici un cuvânt în greacã pentru frate."
Chiar credeti cã Fecioara Maria avea o altã sorã din aceeasi pãrinti, pe care o chema tot Maria (Ioan 19,25)? De asemenea, dacã acesti frati erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif (asa cum aratã Egesipus, istoricul crestin din Palestina secolului al doilea) si dacã Sf. Jerome neagã cã Cleopa ar fi murit si cã Iosif i-ar fi luat pe sotia si pe copiii fratelui sãu în îngrijirea sa (asa cum era obiceiul evreiesc), atunci acesti copii ar putea fi foarte bine numiti fratii si surorile Domnului nostru.De asemenea, voi sublinia iarãsi cã Biblia vorbeste despre Fecioara Maria si Iosif numai ca fiind logoditi. Cu exceptia cazului în care s-ar fi cãsãtorit ulterior, ei aveau toate responsabilitãtile unei cãsãtorii, însã ar fi pãcãtuit dacã ar fi avut relati matrimoniale unul cu altul. Este clar din Evanghelii cã ei erau numai logoditi atunci când au pãrãsit Nazaretul si când Fecioara era însãrcinatã. Credeti cã s-ar fi putut cãsãtori ulterior fãrã a fi mai întâi omorâti cu pietre?Dvs. spuneti: “Nu e nevoie sã fii atât de specific. Nu este clar din mai multe locuri din Scripturã (Ioan 2:12; Matei 12:46; Marcu 3:31; Luca 8:19; în special Matei 13:55,56 si Marcu 6:3,4; etc.) cã acolo se vorbeste de copiii Mariei si ai lui Iosif?"
Ce faceti cu Maria care nu este mama lui Hristos, însã este sora Fecioarei Maria si pe deasupra mai are si copii cu aceleasi nume ca fratii lui Iisus? Ce faceti cu mãrturia foarte timpurie a lui Egesipus care afirmã clar cã fratii Domnului erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif, si ale sotiei acestuia, Maria?
Vezi: Mat. 27:56, Marcu 15:40, 16:1; Luca 24:10; Ioan 19:25; relatarea lui Matei despre Mara mama lui Iacov si a lui Iosif. Marcu vorbeste despre Maria mama lui Iacov cel Mic si a lui Iese. Ioan vorbeste despre “mama Lui si sora mamei Lui, Maria sotia lui Cleopa”. Toate relatãrile o mentioneazã pe Maria Magdalena separat iar Matei o mentioneazã pe mama fiilor lui Zebedei (care nu putea fi mãritatã si cu Cleopa). Aceasta sugereazã cã Maria, nevasta lui Cleopa, care era sora Mariei, este mama lui Iacov, Iese, etc.
[Istoria bisericeascã a lui Eusebiu 3:11] "Dupã martirajul lui Iacov si cucerirea Ierusalimului care a urmat imediat, se spune cã acei apostoli si ucenici ai Domnului care mai trãiau s-au strâns laolaltã din toate pãrtile, împreunã cu cei care erau rude ale Domnului dupã trup (din care majoritatea erau în viatã), pentru a se sfãtui cine este vrednic sã-i urmeze lui Iacob. Cu totii l-au ales pe Simeon, fiul lui Cleopa, despre care vorbeste si Evanghelia (de notat cã Evangheliile vorbesc de Simeon ca de un frate al Domnului), ca fiind vrednic de a ocupa scaunul episcopal din acea parohie. Acesta era, spun ei, vãr al Mântuitorului. Din datele lui Egesipus reiese cã era fratele lui Iosif”. (De observat cã Egesipus era un istoric din Palestina secolului 2. Eusebiu pãstreazã câteva fragmente din lucrãrile lui, dat fiind cã a avut acces la marea biblioteca din Cezareea si din Alexandria, ale cãror cãrti au fost în mare parte pierdute ulterior).Câteva aspecte suplimentare despre acest subiect:1) Apostolul Iacob, fiul lui Alfeu, nu este neapãrat Iacob cel Mic. Ei nu sunt înruditi în Evanghelii, desi aceastã legãtura ar putea fi posibilã. Iacob cel Mic era fiul lui Cleopa, însã, precum am citit eu despre aceasta, e posibil ca “Cleopa” sa fie o transliterare elenizatã a numelui aramaic “Calphi”.2) Ieri am citat din Istoria Bisericeascã a lui Eusebiu, în care apare un fragment din Sf. Egesipus. Ieri seara am cãutat mai multe si iatã ce am gãsit:“Unii dintre eretici au spus despre Simeon, fiul lui Cleopa, cã ar fi din familia lui David si cã ar fi crestin. Pentru aceste acuzatii el a suferit martirajul la vârsta de 120 de ani, sub domnia lui Traian, când Aticus era consul în Siria. Autorul spune cã, în timp ce se derula ancheta privindu-i pe cei care apartineau semintiei împãrãtesti a iudeilor, chiar acuzatorii au fost condamnati cã i-ar apartine acesteia. Se poate spune cã Simeon a fost unul din cei care l-au vãzut si l-au auzit pe Domnul, dat fiind vârsta lui înaintatã si faptul cã Evangheliile pomenesc pe Maria (sotia) lui Cleopa, care, dupã cum a arãtat deja naratiunea noastrã, era tatãl lui. Acelasi istoric mentioneazã si pe altii care, fãcând parte dintre asa-zisii frati ai Domnului, pe nume Iuda, a supravietuit pânã în timpul aceleasi domnii, dupã mãrturisirea de credintã pe care au dat-o în timpul lui Domitian, asa cum s-a arãtat deja. El scrie astfel: Ei au venit atunci si au devenit conducãtorii fiecãrei biserici, în calitate de martori ai lui Hristos, fiind rude ale Domnului. Dupã ce s-a stabilit linistea în fiecare bisericã, ei au rãmas pânã în vremea lui Împãratului Traian; adicã pânã când cel care se trãgea dintr-un unchi al Domnului, mai sus-numitul Simeon fiul lui Cleopa, a fost acuzat de diferiti eretici si judecat împreunã cu altii pentru acelasi motiv înaintea consulului Aticus. A suferit prigoanã multe zile si a mãrturisit credinta în Hristos astfel încât chiar consulul a fost peste mãsurã de uimit cã un om bãtrân de 120 de ani poate îndura atâtea chinuri. În cele din urmã a fost condamnat sã fie rãstignit....” [Sf. Egesipus [mort în 170 DC], Fragmente din cele cinci cãrti ale lui cu comentarii asupra Bisericii, Pãrintii Ante-Niceeni, Vol. 8, pag. 762]

A se vedea si:
· Sf. Ioan Gurã de Aur, Omilia 5 asupra Evangheliei Sf. Matei
· Sf. Gregorie de Nisa, Despre feciorie
· Textele pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului si pentru praznicul Nasterii Maicii Domnului în Menaionul Praznicului (Seminarul Sf. Tihon). Aceasta este o comoarã a teologiei dogmatice ortodoxe. Dacã cineva vrea sã afle ce învatã Biserica Ortodoxã despre anumite aspecte dogmatice, se poate obtine o perspectivã bunã prin consultarea textelor liturgice ale Bisericii. Într-un mod foarte real, Ortodocsii îsi cântã teologia. Asa cum a scris Episcopul Kallistos: “Anumite doctrine, desi nu au fost niciodatã definite, sunt tinute de Bisericã dintr-o puternicã convingere lãuntricã, într-un consens unanim, ceea ce este la fel de unificator ca si o formulare explicitã. ‘Unele lucruri le avem din învãtãturi scrise’, spune Sf. Vasile, ‘altele le-am primit prin Traditie Apostolicã în mod tainic; ambele au aceeasi putere în ceea ce priveste evlavia.’ [Despre Sfântul Duh, xvii, 66] Aceastã Traditie interioarã ‘transmisã nouã în mod tainic’ este tinutã mai presus de toate în închinarea Bisericii. Lex orandi lex credendi: credinta noastrã se exprimã prin rugãciunile noastre. Ortodoxia a fãcut putine definiri explicite ale Euharistiei si ale altor taine, ale lumii ce va sã vinã, privind pe Maica Domnului, pe sfinti si pe cei adormiti: credinta noastrã în aceste privinte este continutã în principal în rugãciunile si în imnele folosite la slujbe.” (Biserica Ortodoxã, [Penguin Books, 1993] pp. 204-5).

Articol preluat de la: http://www.ortho-logia.com/Romanian/Apologetica/pururi_fecioara_maria.htm